Țările UE trebuie să decidă ce să facă cu prostituția. Un proiect de lege este în PE 

Până în iunie din 2022, lucrătorii sexuali din Belgia făceau parte din economia subterană. Aceste persoane nu aveau acces la asigurări sociale, salarii în caz de boală, împrumuturi sau credite și nici nu plăteau taxe către stat. Dar toate acestea s-au schimbat odată cu adoptarea unei legi pentru ​​dezincriminarea lucrătorilor din domeniu, prima din Europa și a doua din lume, scrie Euronews.

„Ne-am luptat din greu pentru această lege”, a declarat Daan Bauwens, director interimar al UTOPI, o organizație belgiană de lucrători sexuali.

Belgia a dezincriminat toate părțile terțe și a permis unora să fie angajați în mod legal ca lucrători sexuali, cu un contract care să le garanteze drepturile de muncă.

Înainte de noua lege, munca sexuală era „tolerată”, dar rezultatul a fost un sector în care nu au existat standarde sau garanții, despre care Bauwens a spus că sunt cruciale pentru a preveni exploatarea.

Un alt factor cheie a fost impactul pandemiei de COVID-19 și politicile de izolare, care a reprezentat „o perioadă dezastruoasă pentru lucrătorii sexuali”, potrivit lui Bauwens – deoarece, ca parte a economiei subterane, nu au putut accesa sprijinul din partea statului belgian.

A existat o campanie masivă pentru a ajuta financiar lucrătorii sexuali, iar autoritățile belgiene au contribuit în cele din urmă la această schemă. Problema a atras multă atenție din partea mass-media, ceea ce a contribuit la punerea dezincriminarii pe ordinea de zi atunci când a fost format un nou guvern de coaliție în octombrie 2020. „Lucrătorii sexuali se organizează, știu cum să o facă, pot vorbi pentru ei înșiși și au unele cerințe politice”, a mai precizat Bauwens.

„Munca sexuală este muncă” În timp ce Belgia este primul stat din UE care a dezincriminat munca sexuală, Țările de Jos, Germania și Austria au toate o formă de muncă sexuală legalizată. În schimb, Suedia și Franța incriminează cumpărarea de sex, dar nu și vânzarea, cu scopul larg de a „aboli” munca sexuală.

Dezbaterea asupra modului de abordare a muncii sexuale se mută acum în Parlamentul European, unde Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, cunoscută sub numele de Comitetul FEMM, elaborează un raport privind modul de reglementare a industriei sexului. Raportul, care urmează să fie prezentat în plenul parlamentului din Bruxelles în iunie 2023, va recomanda probabil o formă de interdicție, mai notează jurnaliștii de la Euronews. „Este un subiect foarte sensibil”, a declarat europarlamentara germană Maria Noichl din partea S&D.

„Prostituția este un fenomen global și de gen. Majoritatea femeilor sunt cele care își vând corpurile bărbaților, ceea ce face ca să fie reproduse inegalități care există în societate în ansamblu”, a mai adăugat Noichl. Totodată, eurodeputata social-democrată a susținut că politicile liberale privind munca sexuală, cum ar fi cele din Germania, creează cerere pentru ca femeile să fie traficate în scopul exploatării sexuale.

Maria Noichl dorește ca toate statele membre să se asigure că femeile au acces la drepturile lor fundamentale. Acest lucru înseamnă că persoanele care cumpără sex vor continua să se confrunte cu urmărirea penală, despre care susținătorii acestei politici cred că va reduce cererea pentru muncă sexuală. „Piața sexului trebuie să dispară”, mai spune Noichl. Pentru europarlamentara olandeză Sophie in ‘t Veld, de la grupul Renew Europe, faptul că nu există o politică a UE în această chestiune „este ciudat, deoarece munca sexuală este tot o muncă”.

Sophie in ‘t Veld este o susținătoare a dezincriminării muncii sexuale în întreaga Uniune Europeană și a lucrat la această problemă ani de zile. „Oamenii sunt muncitori și ar trebui să beneficieze de drepturi ale muncitorilor ca oricine altcineva”, a mai spus Sophie in ‘t Veld, adăugând că aceste drepturi ar trebui să includă protecția împotriva discriminării și urii.

Sophie in ‘t Veld a recunoscut că acest lucru reprezintă o provocare din cauza stigmatizării și a prejudecăților față de lucrătorii sexuali și a adevăratei probleme a abuzului. De asemenea, ea a recunoscut că dezincriminarea completă „nu va fi un succes 100% peste noapte”, dar a subliniat necesitatea de a colabora cu lucrătorii sexuali pentru a înțelege ce ar fi eficient și ce nu ar fi.

„Sunt feministă. Mereu am fost și sunt întotdeauna puțin nedumerită de atitudinea feministelor care vorbesc mult despre munca sexuală, dar rareori cu lucrătorii sexuali”, a mai declarat eurodeputata Sophie in ‘t Veld.

Ea regretă faptul că Comisia Europeană a refuzat să acorde finanțare Alianței Europene a Lucrătorilor Sexului – o rețea condusă de lucrători sexuali care reprezintă mai mult de 100 de organizații din 30 de țări din Europa și Asia Centrală – pentru a ajuta la îndeplinirea rolului său de organizație a societății civile ca oricare altă organizație.

„Dezincriminarea este singura cale”

Pentru Sabrina Sanchez, coordonatoarea Alianței Europene pentru drepturile lucrătorilor sexuali, viitorul raport al Parlamentului European este foarte îngrijorător.  Modelul nordic, pe care raportul probabil îl va susține, continuă să incrimineze clienții, dar dezincriminează vânzarea de sex.

Raportul nu va „aborda nimic din ceea ce ar trebui să abordeze”, a spus Sabrina Sanchez. Aceasta a mai susținut că incriminarea parțială continuă a muncii sexuale crește exploatarea, forțând lucrătorii să activeze în condiții mai sărace și mai periculoase să lăsându-i fără puterea de a schimba aceste condiții. Totodată, transmite mesajul că lucrătorii sexuali sunt „indezirabili”.

„Trebuie să fim practici și trebuie să abordăm problemele oamenilor, precum lipsa locuințelor sau lipsa altor opțiuni de muncă în afara muncii sexuale”, a spus Sanchez.

„Asta este ceea ce cerem, o abordare a drepturilor muncii, drepturi de justiție social-economică în loc de incriminare”, a adăugat aceasta.

Sanchez este, de asemenea, îngrijorată de faptul că, fără o definiție clară a ceea ce reprezintă exploatarea sexuală, toată munca sexuală ar putea fi inclusă în răspunsul UE la violența împotriva femeilor, în temeiul unei propuneri de directivă privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie, aflată în prezent în discuție în Parlamentul European.

În plus, ea susține că oponenții muncii sexuale au încercat să elimine orice referință la lucrătorii sexuali, chiar și să le recunoască ca un grup vulnerabil.

Indiferent dacă eforturile statelor membre vor duce la mai multe politici de dezincriminare a muncii sexuale sau de abolire a acesteia, schimbarea cheie pare să fie în organizarea lucrătorilor sexuali, ținându-se cont de nevoile și revendicările lor,  dacă politicienii sunt dispuși să asculte.

„Am impresia că din ce în ce mai mulți politicieni din Europa își deschid ochii către alte moduri de a aborda problema”, a mai spus Bauwens. La rândul său, eurodeputata Sophie in ‘t Veld i-a îndemnat pe factorii de decizie din UE să „vorbească cu acești oameni, nu să-i judece”. „Încercați să-i/să le întrebați ce au nevoie”, adăugat aceasta.

Codul Muncii din Belgia este acum în curs de actualizare, în consultare cu lucrătorii sexuali, organizațiile de sprijin medical și social și ONG-urile care sprijină victimele traficului de persoane. Aceasta va fi acum una dintre politicile cheie care reglementează și sprijină munca sexuală. Legea de dezincriminare include o evaluare a impactului legii în sine care urmează să fie făcută în doi ani și apoi la fiecare patru ani după aceea. Bauwens este încrezător că va fi un succes.

„Există un număr copleșitor de dovezi care arată că dezincriminarea este singura modalitate de a asigura protejarea drepturilor lucrătorilor sexuali”, a mai spus acesta.

Situația din România

În România, până de curând, prostituția era o infracțiune.

Cu toate acestea, noul Cod Penal (intrat în vigoare în 2014) nu mai conține nicio interdicție a prostituției. Conform unei analize din septembrie 2021 realizată de Parlamentul European, lucrătorii sexuali pot fi acuzați în prezent de o infracțiune administrativă și pot fi supuși unei amenzi.

Astfel, prostituția este încă o activitate ilegală, chiar dacă este dezincriminată. Dacă amenda nu este plătită, persoana în cauză trebuie să îndeplinească muncă în folosul comunității sau o pedeapsă alternativă de închisoare.

De asemenea, articolul 216 din Codul penal incriminează clienții lucrătorilor sexuali care sunt victime ale traficului de persoane, în timp ce articolul 213 pedepsește proxenetismul:

(1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele sunt săvârșite față de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

(4) Prin practicarea prostituției se înțelege întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.