Pentru un sfârşit de săptămână fabulos vă propunem o destinaţie cu totul şi cu totul specială, aflată în județul Sălaj. Este vorba de Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou, un punct de atracție pentru foarte mulți vizitatori din țară și de peste hotare. Aceasta a luat ființă în anul 1968 din inițiativa priceputului profesor Vasile Fati. În prezent, se întinde pe o suprafață de 25 ha, așezată în cadrul ansamblului Wesselényi.

Amplasată la altitudinea de 272 m, înconjurată de dealuri destul de înalte, care o protejează împotriva curenților reci, se bucură de un climat foarte favorabil, care permite cele mai variate experimentări.
Colecțiile Grădinii Botanice cuprind peste 5.000 de specii de plante provenite din variate zone geografice ale lumii.
În cadrul activităților ce se desfășoară în cadrul Grădinii Botanice, se produce un bogat și variat sortiment de plante ornamentale, care sunt distribuite în scopul folosirii acestora ca material demonstrativ și pentru ornamentarea parcurilor și localurilor școlilor. Personalul de specialitate din cadrul unității, organizează manifestări științifice, seminarii, simpozioane, participă la congrese naționale și internaționale, colaborează la elaborarea unor publicații în țară și străinătate.
Anual, Grădina Botanică editează catalogul de semințe și mostre de plante, prin intermediul căruia unitatea întreține un schimb activ cu peste 450 de grădini botanice și alte instituții de profil din întreaga lume.

Istoric
Istoria Grădinii Botanice din Jibou începe în 1959, cu nouă ani înainte de înfiinţarea sa, când la Catedra de Biologie a Liceului din Jibou a venit profesorul Vasile Fati. În perioada respectivă liceul funcţiona cu cantină şi internat şi îşi avea sediul în castelul medieval, fosta reşedinţă a familiei Wesselényi. Noul profesor de biologie venea de la şcoala generală din Someş Odorhei, unde avusese de asemenea iniţiative lăudabile creând materialul didactic necesar susţinerii lecţiilor de biologie. Astfel la fosta sa şcoală înfiinţase un laborator, un colţ viu cu animale mici, o seră cu caracter didactic, un teren experimental şi o prisacă cu albine.


Înzestrat cu o deosebită putere de muncă şi cu o tenacitate de admirat, noul profesor al liceului intuieşte potenţialul remarcabil pe care îl deţine terenul din jurul liceului şi vechiul parc de agrement, cu diversitatea speciilor ce se găseau plantate aici. Acest parc trebuia valorificat. Evident că cea mai bună idee era de a fi înfiinţată o grădină botanică. Această idee odată apărută trebuia şi pusă în aplicare. Abia de aici începeau adevăratele greutăţi. Exista şi o primă problemă, terenul viitoarei grădini botanice. Liceul nu avea în acea perioadă în administrare decât 5 ha de teren, pe care se găseau clădirile, curtea liceului cu câteva terenuri pentru joaca elevilor, restul parcului era cuprins în patrimoniul silvic. O primă măsură care a dus la punerea bazei Grădinii Botanice a fost hotărârea Ministerului Silviculturii de a fi scoasă din amenajarea silvică şi predată spre folosinţă Grădinii Botanice o suprafaţă de teren de 7 ha. Peste câţiva ani, în 1975 printr-o hotărâre a Primăriei locale se mai predau Grădinii Botanice încă 6 ha de teren din rezerva de stat. În anul 1978, pe un teren alăturat Grădinii Botanice numit „Valea Viilor” a fost barată valea cu acelaşi nume şi a început amenajarea unui lac de acumulare. Apa lacului era necesară udării plantelor din Grădina Botanică.


Concomitent cu activitatea neobosită susţinută de prof. Vasile Fati, în înfiinţarea Grădinii Botanice un rol hotărâtor l-a avut studiul amplu efectuat între 1959-1968, asupra condiţiilor pedo-climatice şi floristice ale zonei, studiu efectuat sub îndrumarea şi consultarea unor remarcabili botanişti ai României, ca prof. dr. Alexandru Borza întemeietorul Grădinii Botanice a Universităţii din Cluj, prof. dr. Ion T. Tarnafschi directorul Grădinii Botanice a Univesităţii din Bucureşti prof. dr. Emilian Topa, prof. dr. Eugen Ghişa, prof. dr. Onoriu Raţiu, dr. Felician Micle şi dr. Ioan Gherghely. Pe baza recomandărilor şi referatelor întocmite, profesorul Vasile Fati elaborează memoriul de înfiinţare a Grădinii Botanice. Memoriul a fost aprobat de Ministerul Învăţământului cu nr. 128805 din 1968. Astfel a luat nastere cea mai nouă grădină botanică din ţară. Primul director a fost prof. Vasile Fati, profesor de ştiinţe naturale al Liceului din Jibou.

Dotări
Grădina botanică din Jibou dispune de un bogat fond dendrologic de plante exotice (Aralia racemosa, Tecoma radicans, Berbers canadensis, Cupressus sempervirens, Juglans nigra, Syringa wilsonii etc). Plantaţia de bază a sectorului dendrologic datează din anul 1781 şi conţine numeroase şi valoroase specii exotice lemnoase. Serele botanice adăpostesc colecţii variate şi valoroase de plante tropicale, subtropicale şi mediteraneene, plantele fiind grupate sistematic sau ecologic. Grădina mai dispune de un pavilion înalt pentru colecţia de palmieri şi de un acvariu pentru colecţii de plante tropicale, de un sector de plante utile, de un imens sector de plante ornamentale, de ierbar şi piese de muzeu. Anual Grădina Botanică publică un catalog de seminţe (Index Seminum). Acesta este distribuit la peste 450 de grădini botanice din întreaga lume şi la diferite institute de cercetări botanice. Desigur, numărul de taxoni existent în colecţii este mai mare ca cel prezentat în catalog.