La Praznicul Botezului Domnului (Boboteaza), marți, 6 ianuarie 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a slujit la Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai catedralei episcopale.

După citirea pericopei evanghelice rânduite la această sărbătoare, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat că Boboteaza nu este doar comemorarea unui eveniment din viața Mântuitorului, ci descoperirea lui Dumnezeu Treime în mijlocul creației și chemarea omului de a-și trăi botezul ca realitate vie, actuală și responsabilă.

Ierarhul a arătat că, la Bobotează, lumea nu este doar martor al descoperirii lui Dumnezeu, ci devine spațiul binecuvântat în care omul este chemat să se întâlnească cu El: „Hristos, ca și la Naștere, Se folosește de creație ca de un loc în care să Se întâlnească cu omul. De aceea, sărbătoarea Bobotezei este sărbătoarea întregii creații. Apele se sfințesc, firea apelor se sfințește și, deodată cu apele care intră în toate spațiile creației omenești, întreaga creație primește binecuvântarea lui Dumnezeu. Lumea nu este doar sediul răului, ci este ceea ce a ieșit din mâna lui Dumnezeu bun foarte și locul în care Îl întâlnim pe El.”

În continuare, vorbind despre semnificația apei sfințite la Iordan, Preasfințitul Părinte Benedict a evidențiat dimensiunea profund existențială a acestei sărbători, ca o chemare la schimbarea și înnoirea vieții: „Apa curățește, apa sfințește, apa eliberează de rău. Cei care intrau în apa Iordanului trăiau conștiința păcatului și nevoia de curățire și, în felul acesta, luau decizia să-și schimbe viața, să-și schimbe parcursul și să se arate deschiși prezenței lui Dumnezeu în inima lor și în viața lor obișnuită. Hristos Se botează, înnoind lumea, pentru ca botezul nostru să fie o sursă permanentă de înnoire a vieții, nu doar un eveniment din trecut.”

Ierarhul a vorbit apoi despre sensul mântuitor al Botezului Domnului, arătând că Hristos coboară în apele Iordanului purtând în Sine întreaga omenire, pentru a o ridica și a-i reda demnitatea și valoarea: „Hristos, pogorându-Se în Iordan, poartă în Sine întreaga omenitate, întreg neamul omenesc. Se pogoară botezându-Se, lăsând păcatul pe fundul Iordanului și Se ridică, ridicându-ne și pe noi. La Bobotează înțelegem că viața noastră primește un plus de valoare, că suntem chemați să ne vedem într-o altă lumină, pentru că, stând în fața lui Dumnezeu, suntem ridicați la o viață nouă și suntem prețioși în ochii Lui.”

Totodată, Preasfințitul Părinte Benedict a subliniat că descoperirea lui Dumnezeu în creație implică o schimbare profundă de atitudine, chemându-l pe om la responsabilitate față de lume și față de darurile primite: „Când omul se întâlnește cu Dumnezeu în această lume, vede lumea ca pe un templu în care Dumnezeu locuiește. Vede lumea ca ceva binecuvântat și devine responsabil față de ea, pentru că știe că în această lume este prezent Dumnezeu. Creația a ieșit din mâna Lui, ne este oferită nouă și este locul în care Îl întâlnim pe El, iar acest lucru ne cheamă la o asumare conștientă și responsabilă a vieții.”

În încheiere, ierarhul a accentuat caracterul profund actual al sărbătorii Bobotezei, arătând că lucrarea lui Dumnezeu nu aparține trecutului, ci se împlinește la timpul prezent, în viața fiecărui credincios: „Peste tot, în slujbele de astăzi, auzim: astăzi Hristos Se botează, astăzi apele se sfințesc, astăzi păcatul este spălat, astăzi se înnoiește viața. Totul se trăiește la timpul prezent. Astăzi înțelegem lucrarea Bisericii care ne eliberează de cel rău, ne curățește de păcat și ne așază pe drumul sfințeniei, dând vieții noastre calitate și sens.”

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Lumină Lină” al Catedralei Episcopale din Zalău, dirijat de domnul profesor Ciprian Ghiurco.

În continuare, după rugăciunea Amvonului, pe esplanada din fața catedralei, Preasfinția Sa a oficiat slujba Sfințirii Mari a apei (Agheasma Mare), Cu acest prilej, ierarhul a binecuvântat mulțimea de credincioși și a rostit un scurt cuvânt duhovnicesc despre semnificația aghesmei mari

Anul acesta au fost pregătite peste 7.000 de sticle cu Agheasmă Mare, care au fost distribuite credincioșilor prezenți.

Catedrala Episcopală din Zalău

Ridicarea Complexului cultural-spiritual „Sfânta Vinere” din Zalău, din care face parte și biserica cu hramul „Înălțarea Domnului”, prima Catedrală Episcopală a Sălajului, a început imediat după Revoluția din anul 1989, mai precis în vara anului 1990. Din punct de vedere arhitectural, intrarea în catedrală se face pe sub un Obelisc închinat eroilor neamului, care se înalță spre cer până la 50 m. În vârful obeliscului a fost montat un clopot ce cântărește 3.000 kg, pe care sunt scrise cuvintele: „Deum laudo, vivos homines voco, mortuos plango, fulgura frango”.

Lăcașul de cult este construit în formă de cruce greacă înscrisă, cu laturi egale și dimensiuni de 36 m în lungime, lățime și înălțime. La demisolul catedralei se află un paraclis de iarnă și spații muzeale ce vor adăposti, în viitor, peste 2.000 de cărți bisericești vechi și sute de icoane, incluse în Patrimoniul Cultural Național. În interior, catedrala închinată eroilor neamului este împodobită cu pictură, iar în mijlocul bisericii străjuiește un policandru din bronz, cu înălțimea de 7 m, lățimea de 4 m, având 360 de becuri și o greutate de 1.780 kg.

În 2008, după înființarea Episcopiei Sălajului, biserica a fost ridicată la rangul de Catedrală Episcopală.