Consilier local PSD, Dan Pop: „Viața ca o pradă sau cum să lași în urmă pe răniți”

Ca preșdeninte al Comisiei de Cultură din cadrul Consiliului Local al comunei Cizer sunt obligat moral atât de propria-mi conștiință, cât și de nedreptatea făptuită recent în comunitatea noastră să sancționez derapajele observate.

Orice proiect sau lucrare are un făptuitor. Și este bine ca un astfel de om (sau grup de oameni) să fie așezați în lumina reflectoarelor la timpul potrivit. Mă refer aici la domnul primar în funcție Nicolae Pavel laolaltă cu ceilalți. Însă de multe ori un lucru are și un autor moral, o persoană care a născut, a elaborat și prezentat ideea. O ființă care și-a frământat sinele, scoțând ce este prolific pentru o comunitate. Socotesc potrivit ca un astfel de om să aibă și el parte, pe bună dreptate, de ”lumina reflectoarelor”. Este vorba de învățătorul Petru Galiș. Și nu, nu îi acordăm atenție și rtespect pentru că ar avea nevoie de ele, ci pentru că noi toți ceilalți suntem datori să îi arătăm respectul cuvenit. Suntem datori să îi ducem mai departe moștenirea culturală și năzuințele intelectuale. Respectul pentru un om mistuit peste măsură de grija pentru cultură, istorie, artă și tradiții comunității în care s-a născut.

A deschide oficial o bibliotecă publică și a omite să îl înviți pe Petru Galiș, cel care a fost animat ani de zile de gândul înfăptuirii unui astfel de proiect, care a salvat sute de cărți de la degradare din vechile locații nepotrivite, mi se pare, pe lângă nedreptate, o grosolănie. A fi la deschidere și a spune lucruri în fața rafturilor care găzduiesc, între altele, o impresionantă cantitate de reviste (colecția completă în peste 600 de numere a ”Magazinului Istoric” din anul 1967 până în prezent) donată de cel pe care tu cu bună știință nu ai vrut să îl inviți la eveniment (deși ai avut destule ocazii), este halucinant și revoltător. A transforma o astfel de manifestare într-o oportunitate și o ”trambulină electorală” pentru lansarea noilor consilieri (au fost chemați și prezenți doar cei de o anumită culoare politică: de la subprefect și inspector general la simpatizanți) este trist și arată neglijența, sărăcia sufletească și amatorismul celor care își doresc să fie factori decidenți în comună. Dacă nu ar fi fost acest om, Petru Galiș, azi batjocorit prin ne-chemare, poate întreaga comunitate nu ar fi știut cine a fost Veronica de Sălaj, poeta uitată a cărui nume stă la loc de cinste pe proaspăta bibliotecă. Dacă nu ar fi fost acest om, poate carțile ei ar fi fost mistuite de nepăsare și uitare. Dacă nu ar fi fost acest om, comunitatea de aici ar fi fost mult mai săracă sufletește, cultural și etnografic, tradițional.
Iar tu, ca organizator de eveniment (și primar în funcție) ai obrazul atât de gros, încât îl dai la o parte pe un astfel de om. Om care -repet- recent și-a donat revistele proprii pentru comunitate și care și-a pus toate puterile în propășirea intelectuală și culturală a celor care trăiesc aici. Ce să mai ințelegem noi? Că orice eveniment este doar o bună ocazie să pozăm și să ne întărim puterea și influența politică?
Fie fiecăruia după masura faptelor sale.

Semnează Dan Pop,

Preșdeninte al Comisiei de Cultură din cadrul Consiliului Local al Comunei Cizer