D’ale lui Lache și Mache. Fisurate, dom’le! Tocmai pe strada Unirii din Zalău. Înțelegi tu?!

Curg cascade de cerneală, că e ieftină, și pe internet ne scăldăm în oceanul de anacolut despre tot ce e în regulă și ce nu e în regulă în Zalău. Aparent, excelent! Înseamnă că avem spirit civic, că societatea funcționează și se corectează din mers.

La zi e subiectul cu dale fisurate în pavaj. Farmecul e cum a evoluat. Ce comoară e pentru unii dala fisurată. Le dă sens existenței.

E mult loc și de distracție, prin urmare. Dacă te așezi unde trebuie la spectacol și privești, de exemplu, din unghi caragialian. Să-i vezi pe toți ăia care sunt Lache și Mache. Travestiți în onorabili cetățeni. Scena e plină, nimeni nu lipsește.

Toată lumea scrie ceva, undeva, pentru că tehnologia a oferit oricui posibilități infinite să expună. Un lucru atât de util pentru toți. Dar și pentru netoți, deopotrivă.

Și când ”scriitorii” sar în stilul lor natural din normal, pentru că sunt prea la margine și dau din coate să intre mai spre centru, se screm și nu pot, calcă tot pe-alături și-n lături. Se fac până în gât, nu le pasă, ridicolul le miroase familiar, îl cunosc de când se știu. Așa au trăit, așa vor trăi, așa vor fi îngropați, în ridicol.

La început a fost dala. Apoi fisura. Între dală și fisură e înțelegerea Primăriei Zalău cu un constructor să paveze pentru zălăuani o frumoasă piață centrală. Se face. Între timp, oamenii primăriei verifică ce se face. Apare și fisura în dală. Constructorul este somat de autoritatea locală să înlocuiască dala pe banii lui până când ansamblul lucrării trebuie dat în folosința cetățenilor.

Ei bine, de aici fisura devine apoi poveste. Și imediat scot capetele la geam cei care sunt angajați să facă valuri. E mică fisura? E mare? Dacă e mică, o facem mare! O facem imposibilă, cât gaura neagră din centrul galaxiei o facem. Dar e important să fie multe. Știi, cifrele mari sunt scandaloase întotdeauna. Hai să speriem lumea că fisura asta va înghiți Universul. Iar mai multe fisuri vor înghiți multiversul. Avem tot interesul politic să o facem, suntem plătiți să scriem, e vorba de adminstrație… ce subiect!, păi hai să batem toba! Și dala fisurată a devenit pentru ei mai importantă decât prețul benzinei, decât osteoporoza bunicii, decât sarea din ciorbă, decât războiul lui Putin (dă-l naibii de cretin!). S-a inundat facebookul politic de problema fisurii.

Ei bine, v-ați speriat careva că Zalăul va rămâne cu dala fisurată în pavaj? Depinde ce ați auzit.

Cu seriozitate și considerație pentru zălăuani, viceprimarul a anunțat că se știe și că nimeni nu trebuie să-și facă vreo grijă că fisura va rezista trecerii timpului, că nu există să nu fie remediată problema de constructor pe marja lui de profit. Că constructorul răspunde pentru orice fisură în lucrarea lui pe toată perioada de garanție din contract.

Nu se poate să strice viceprimarul câtamai scandalul. Așa că după el apare și într-un ziar căruia îi spunem așa doar de dragul tendinței de a te exprima eufemistic și de a nu spune handicapat unei persoane cu dizabilități. Pretenția asta de publicație e de fapt o vietate chinuită care după legile naturii ar fi murit demult, dar ține cu dinții de existență. Arată ca o babă urâtă. Și ce face o babă urâtă? Umblă cu vrăjitoria. Că o să fie rău, o să murim. Începe cu ”Nici nu a fost inaugurată pietonala din inima Zalăului, că ea deja arată jalnic”. Și pune alături o poză în care strada arată bine, că nu există poză cu strada care arată jalnic. Dar poate se prinde totuși de cineva că ar putea arăta jalnic. Apoi presară ingredientele: cucută, o limbă de broască, mătrăgună, coadă de șopârlă și ADN de aligator. Și încheie cu îngrijorătorul ”Dumnezeu cu mila”.  Adică, vai de noi toți, cu fisura asta, nu știi niciodată ce se poate întâmpla.

Sunt spectator plătitor așa că am dreptul să fluier din sală la personajul rău intenționat, care cu bună știință face porcăria dictată de regizor.

Sigur că eu țin aici cât se poate de evident partea primăriei, pentru că așa țin evident partea zălăuanilor. Să nu-și strice ziua de bună dimineața de la cucuta servită de la magazinul de rahaturi și alte baclavale.

Știu eu bine, că sunt cunoscător, că primăria a distribuit tuturor canalelor care vor să îi informeze pe zălăuani un comunicat în care redă situația de la cap la coadă. Tocmai pentru că nu-i nimic de ascuns, nimic grav, nimic din ceva ce nu se va rezolva fără probleme.

”Ca urmare a verificărilor în teren din data de 4 octombrie 2023 de către reprezentanți din cadrul Direcției tehnice din instituție s-au constatat fisuri la unele dale de pe strada Unirii, pe tronsonul cuprins între sediul BRD și zona Muzeului Județean de Istorie și artă Zalău – Colegiul Național Silvania.

În baza constatărilor făcute de către reprezentanții Primăriei, prin adresa nr. 79773 din 11 octombrie 2023 a fost notificat constructorul să dispună măsurile de remediere care se impun, în vederea înlocuirii dalelor crăpate până în data de 1 noiembrie 2023. Lucrările la obiectivul de investiții “Pietonizare strada Unirii” se află la final, în această perioadă au fost plantați copacii, iar în momentul de față se intervine pentru amenajarea zonelor verzi cu gazon. Până la finalul acestui an va fi efectuată recepția acestui obiectiv.”

Și asta e o scenă. Că primăria are și ea grija ei, să nu-i șifoneze bătăușii cravata. Oameni buni, nu trebuie să scuipați în sân la fiecare blestem de babă ciufută. Nici eu n-am crezut în nimic în 2016, când Căpâlnașiu ne lăsa un oraș ca o ruină în care printre prăpăstii și cratere dacă găseai o fisură te bucurai. Dar uite că s-au făcut lucruri mari și că fisurile mici se repară. Zalăul e altul acum. Asta văd toți zălăuanii. Ăștia care fac din dala fisurată monument, nici ei nu cred că-i conving pe zălăuani de eșecul dalei. Doar că sunt plătiți să se ușureze contra vântului. Suportă consecințele, că se stropesc copios. Dar dacă le e rentabil, cui îi pasă. Este o lege naturală, cum gândești și faci, așa tu însuți pățești.

Nu e bine să-ți pui mintea cu ăla de ține morțiș să găsească pește pe brazdă. Încerci să-i explici că nu se poate? Manelistul e convins că poate concerta la Carnegie Hall. Să-i spun eu că visul lui e cam cu cântec? Să mă repeadă cu ”Da’ ce ai, băi nene, hai că ești plin de harfe-n cap.” Nu, mersi.

Păstrați-vă echilibrul. Pentru că te simți pur și simplu bine!