Eveniment important în comuna Poiana Blenchii. Sfințirea clopotniței și a noilor clopote din Parohia Gostila

Duminică, 15 mai 2022, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Gostila, Protopopiatul Jibou, unde a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și arhidiaconi, între care s-au numărat și Preacucernicul Părinte Arhid. Ionică Torcoş, secretarul eparhial al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotesit întru iconom stavrofor pe Părintele paroh Marius-Tiberiu Sabău, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului.

În continuare, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

De asemenea, Preasfinția Sa a binecuvântat noua clopotniță ridicată în vecinătatea lăcașului de cult, precum și cele două noi clopote așezate în aceasta.

Totodată, au fost acordate diplome de apreciere tuturor celor care s-au implicat în activitățile de edificare a clopotniței parohiei.

Satul Gostila este situat în extremitatea nord-estică a județului Sălaj și se învecinează la nord cu Dealul Mare (comuna Coroieni, judeţul Maramureş), la est cu localităţile Măgoaja şi Chiuieşti (judeţul Cluj), la sud-est cu satul Guga (comuna Chiuieşti, judeţul Cluj), la sud cu Fălcuşa şi Poiana Blenchii (judeţul Sălaj), iar la vest cu Drăghia şi Baba (comuna Coroieni, judeţul Maramureş).

Satul este așezat într-o mică depresiune pe cursul mijlociu al văii cu acelaşi nume, la o distanţă de 5 km faţă de centrul de comună şi la 6 km faţă de şoseaua naţională Gâlgău – Târgu-Lăpuş, fiind atestat documentar, pentru prima dată, în Conscripția de la Reteag, din anul 1553.

Primul lăcaș de cult cunoscut în Gostila este o biserică de lemn, ridicată aproximativ între a doua jumătate a secolului al XVII-lea și prima jumătate a secolului al XVIII-lea, conform urmelor de pictură și a clopotelor păstrate. Acest lăcaș de cult a slujit nevoilor spirituale ale credincioșilor până în jurul anului 1810, când a fost înlocuit cu o nouă biserică de zid, vechiul lăcaș de cult de lemn fiind vândut locuitorilor din Țop.

Între anii 1928-1935, localnicii din Țop și-au construit o biserică de zid, cea veche fiind abandonată. În anul 1935 bisericuța a fost strămutată în satul Năsal-Fânațe (județul Cluj), pe moșia deputatului Macovei, unde a rămas până în anul 1974, când a fost transferată la Nicula, unde a fost și restaurată, toate acestea după ce vechea biserică a mănăstirii a ars pe data de 23 aprilie 1973. În prezent, lăcașul de cult de lemn este amplasat în incinta așezământului monahal al Mănăstirii Nicula.

Începutul secolului al XIX-lea aduce pentru credincioșii din Gostila o încununare a eforturilor depuse în vederea zidirii unei noi biserici, de această dată de zid și mult mai încăpătoare. Aceasta se numără printre primele lăcașuri de cult de piatră, ridicate în satele de prin împrejurimi, având formă de navă şi fiind acoperită cu şindrilă sau draniţă. Noua biserică a fost pusă sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae.

De-a lungul timpului, datorită vechimii și intemperiilor, au apărut crăpături în fundație și în pereți, în special în partea nordică. Astfel, în anul 1971, s-au făcut reparații în exterior și s-a pictat din nou interiorul lăcașului de cult, toate aceste lucrări fiind binecuvântate de Preasfințitul Părinte Vasile Coman, în data de 15 mai 1972.

Cu toate reparaţiile şi cheltuielile făcute, vestigiile timpului și-au spus cuvântul, astfel încât s-a impus edificarea unui alt lăcaș de cult. În acest sens, în anul 1994, în timpul păstoririi preotului Gavril Chirilă, biserica a fost dărâmată, în continuare, fiind derulate lucrările de construcţie a noului lăcaș de cult, care au fost finalizate în anul 1999.

În anul 2000, biserica a fost împodobită cu o pictură tradiţională, efectuată în tehnica frescă, iar iconostasul a fost pictat în ulei. Lăcașul de cult a fost sfințit în ziua de 25 mai 2001, de Preasfințitul Părinte Petroniu.