Interviu cu șeful DNA Oradea, sălăjeanul Bogdan Chiș, acordat ziarului BIHOREANUL

Numit în septembrie anul trecut la şefia DNA Oradea, pe o perioadă de 3 ani, după ce, iniţial, de la 1 februarie fusese delegat pe 6 luni din poziţia de prim-procuror al Parchetului Sălaj, Bogdan Chiş a preluat funcţia într-un moment nu foarte favorabil. De atunci nu au mai fost scandaluri în jurul DNA Oradea.

Serviciul Teritorial DNA Oradea cu Bogdan Chiș la conducere a devenit al doilea cel mai performant serviciu anticorupție din țară, reușind să redea încrederea cetățenilor în lupta împotriva corupției.

Vă prezentăm un interviu acordat de șeful DNA Oradea, Bogdan Chiș, ziarului BIHOREANUL:

„Ne-am concentrat pe dosarele vechi”

– DNA Oradea a raportat în ultimul bilanţ numai creşteri: cu 7,8% mai multe dosare anul trecut decât în 2020 (221) şi cu 28% mai multe dosare soluţionate (87), din care 8 prin rechizitorii (faţă de 6 în 2020) şi 18 prin acorduri de recunoaştere a vinovăţiei (unul singur în 2020). De altfel, serviciul s-a clasat pe locul 2 în ţară din punct de vedere cantitativ. Şi, totuşi, niciun dosar nu a vizat persoane importante. Din 36 de inculpaţi, 2 erau medici de la Comisia de examinare a Casei de Pensii, 4 asistenţi, 1 grefier, 4 administratori de firme, 2 funcţionari publici (unul tot de la Casa de Pensii, celălalt de la Primăria Sânmartin), aşadar inculpaţi în dosare vechi. A devenit Bihorul judeţ fără corupţie?

– Am avut şi încă mai avem dosare vechi care trebuie soluţionate prioritar, cele mai vechi de 5 ani făcând obiectul unui control permanent al Inspecţiei Judiciare. La preluarea funcţiei, DNA Oradea avea 22 de dosare vechi dintr-un total de peste 100, la finalul anului mai erau 15, iar anul acesta sper să rămânem cu mai puţin de 10, ca să putem lucra mai cu spor în celelalte. Dosarele vechi trebuie prioritizate pentru că vechimea afectează calitatea urmăririi penale, e greu să mai anchetezi o faptă de acum 10 ani, mijloacele de probă se reduc, martorii nu-şi mai amintesc şi nici persoanelor anchetate nu le convine să fie în anchetă aşa mult. Aşadar, una dintre cauzele percepţiei că DNA Oradea are o activitate mai redusă e că ne-am concentrat pe dosarele vechi.

– Vă amintiţi care e inculpatul cu cea mai înaltă funcţie din cauzele soluţionate anul trecut?

– Au fost medici de la Casa de Pensii şi controlori vamali, dar noi nu facem o clasificare după funcţii. Esenţa e să efectuăm urmărirea penală conform competenţelor legale ale DNA, după natura infracţiunilor: luare şi dare de mită, trafic şi cumpărare de influenţă atunci când obiectul infracţiunii de corupţie, adică suma promisă, acceptată sau dată ca mită, este mai mare de 10.000 euro, indiferent de calitatea persoanei. Apoi, avem tot aceste infracţiuni dacă obiectul lor este sub 10.000 euro, dar faptele sunt săvârşite de anumite categorii de persoane – miniştri, parlamentari, primari de municipii, preşedinţi de consilii judeţene, şefii de instituţii, persoane cu funcţii de control în instituţii la nivel naţional, judeţean şi municipal. În fine, mai sunt de competenţa DNA infracţiunile asimilate corupţiei: abuzul în serviciu dacă paguba depăşeşte 200.000 euro, indiferent de calitatea persoanei.

– Ce prejudicii au fost constatate în dosarele instrumentate în ultimul an?

– Să ne înţelegem întâi că prejudiciu există doar dacă săvârşirea unei fapte penale creează o pagubă unei persoane juridice sau fizice. De exemplu, la mită, conform legii, nu există prejudiciu, ci suma face obiectul confiscării. Vorbim de prejudiciu, de pildă, în abuzul în serviciu dacă funcţionarul produce o pagubă instituţiei sau altei persoane. Ca atare, nu avem prejudicii la toate infracţiunile cercetate. În ce priveşte prejudiciile din dosarele trimise în judecată anul trecut de DNA Oradea, au fost instituite măsuri asiguratorii pentru 12,128 milioane lei şi 10.553 euro.

– Şi ce prejudicii au fost recuperate prin măsuri ale procurorilor DNA?

– Circa 1,6 milioane lei au fost recuperaţi în faza de urmărire penală. O altă categorie sunt sumele care ar trebui recuperate după hotărâri de condamnare, ele vor fi stabilite de instanţe.

„Să nu se ajungă la prescripţie”

– Cât din bilanţul modest se datorează deciziilor Curţii Constituţionale cu efect de dezincriminare? Ce conduită au în instanţe procurorii DNA atunci când, în baza lor, avocaţii inculpaţilor cer eliminarea de probe? Căci avem judecători care aprobă toate cererile şi alţii care sesizează Curtea de Justiţie Europeană, arătând că la vremea administrării au fost perfect legale. (…)

– Noi nu facem aprecieri privind deciziile CCR. Acestea sunt de două categorii: una a vizat chiar infracţiunile incriminate, cealaltă aspecte procedurale de administrare a probatoriului. Din prima categorie, decizia care a afectat major activitatea DNA a vizat abuzul în serviciu. Până atunci, acesta era reglementat ca fiind încălcarea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, aşa cum erau prevăzute în Hotărâri de Guvern şi regulamente ale instituţiilor. În 2016, CCR a decis că această definiţie e constituţională doar dacă funcţionarul încalcă dispoziţii din aşa numita legislaţie primară, legi şi Ordonanţe de Urgenţă, astfel că foarte multe fapte care anterior puteau fi încadrate ca abuz în serviciu nu mai pot fi considerate ca atare, şi aşa s-a ajuns la hotărâri ale instanţelor că „fapta nu există” sau „fapta nu este prevăzută de legea penală”.

Referitor la a doua categorie, CCR a dat o serie de decizii care au avut ca efect excluderea de probe din dosare şi cele mai multe instanţe le-au aplicat ca atare. Totdeauna, însă, procurorii DNA care participă la şedinţele de judecată au cerut păstrarea acestor probe, arătând că deciziile CCR nu s-ar aplica retroactiv. Dar suverane sunt instanţele.

– (…) Pe ce mizează DNA Oradea în apel?

– Nu pot vorbi despre un anume dosar, ci doar în principiu. De obicei legalitatea administrării mijloacelor de probă se discută în camera preliminară, iar dacă judecătorul de aici elimină anumite probe, întreabă procurorul dacă în urma eliminării îşi menţine sau nu trimiterea în judecată. Având în vedere că prin decizii ale CCR pot fi excluse probe şi după faza de cameră preliminară, în cea a judecăţii în fond judecătorul nu ne mai întreabă dacă ne menţinem trimiterea în judecată, iar în această situaţie analizăm cum pot fi valorificate celelalte mijloace de probă.

– (…) Americanii zic justice delayed is justice denied – justiţia amânată este justiţie anulată. Ce dosare cu risc de prescriere mai aveţi, dincolo de vechimea de peste 5 ani?

– Avem două categorii de dosare „vechi”, pe de o parte după data înregistrării, pe de alta după data faptelor. Eu pot avea dosar în baza unei sesizări făcute în 2022, dar referitor la o faptă din 2010, deci administrativ dosarul e nou, dar fapta e veche şi supusă riscului prescripţiei. Deci analiza şi prioritizarea o facem după vechimea faptei, nu a înscrierii dosarului. Prin urmare, dacă cineva întreabă de ce nu facem ceva într-un dosar mai nou, aceasta e explicaţia: facem aşa încât să nu se ajungă la prescripţie, iar asta ţinând cont inclusiv de durata mare a proceselor şi de riscul de a interveni prescripţia în timpul judecăţii.

7 procurori, doar 3 anchetatori

– Sunt şi alte motive pentru care „zac” dosarele? Face faţă personalul DNA Oradea volumului de lucru? Ce îi lipseşte pentru o activitate mai consistentă?

– Pe lângă dosarele vechi, avem şi dosare în care intervin situaţii operative, de pildă trebuie efectuată o percheziţie. Din cauza unor asemenea situaţii operative, şi procurorul, şi ofiţerul de poliţie judiciară din DNA trebuie să treacă de la un dosar la altul, iar când revii la un dosar, practic trebuie să-l reiei. Deci modul în care se instrumentează dosarele e ghidat de cele două chestiuni: riscul de prescripţie şi situaţiile operative. Eu, chiar dacă vreau să finalizez un dosar vechi, dacă în altul intervine o situaţie operativă, trebuie să-i acord prioritate acestuia, cu consecinţa amintită.

Un alt aspect e că schema de personal nu e ocupată integral. Avem 7 procurori, din care doar 5 în serviciu (o colegă fiind în concediu de îngrijire a copilului şi un coleg mutat la Braşov), şi 9 ofiţeri de poliţie judiciară, din care 8 la serviciu. Din cei 5 procurori, 2 fac activitate de procuror judiciar, susţin dosarele în instanţă, aşa că suntem doar 3 rămaşi la activitatea de urmărire penală şi e foarte greu să „ducă” simultan 4-5 dosare, orice ar face. Asta înseamnă că lucrăm constant în 15 dosare din cele peste 100, consecinţa fiind că restul dosarelor pur şi simplu trebuie să mai aştepte.

– Câte dosare s-au „născut” în urma unor sesizări de la cetăţeni? Dar de la instituţii? 

– Majoritatea dosarelor sunt ca urmare a sesizărilor de la persoane fizice şi de la instituţii de control, mai ales de la DLAF (Departamentul de Luptă Antifraudă), APIA, AFIR… Cetăţenii fac sesizări mai ales pentru abuzuri în serviciu, mai puţin cu dare de mită.

– Ce fel de fapte au vizat cele 26 de dosare trimise în judecată anul trecut şi care sunt mai uşor de probat?

– Au fost 17 cauze privind infracţiuni de corupţie – dare de mită, luare de mită, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, 7 referitoare la infracţiuni contra intereselor financiare ale UE, un dosar a vizat un abuz în serviciu şi unul, fapte de evaziune fiscală. Nu se poate spune că o faptă sau alta e mai uşor de instrumentat, depinde de situaţia concretă din fiecare dosar. Dacă vorbim de infracţiuni contra intereselor financiare ale UE ori de infracţiuni asimilate faptelor de corupţie, abuz în serviciu, trebuie analizate multe documente, de exemplu privind licitaţii, procese-verbale de recepţie, note de şantier etc. Când vorbim de dare/luare de mită, trebuie probată fapta în sine – solicitarea, promiterea, remiterea mitei, deci probele vizează mai ales comportamente umane şi mai puţin înscrisuri. Dar nu putem spune că există o reţetă.

Fără ajutor de la SRI

– Vă mai furnizează informaţii serviciile de informaţii, mai colaborează DNA cu SRI?

– După o decizie a CCR de acum câţiva ani, nu mai există mandate de supraveghere tehnică puse în aplicare de altcineva decât de organele judiciare – Serviciul Tehnic al DNA, Brigada de Operaţiuni Speciale a Poliţiei, DGA.

– Şi sunt acestea la fel de operative ca SRI? Dacă peste o oră aveţi nevoie de o interceptare, un filaj, un flagrant, e cine să le execute?

– Nu a existat nicio situaţie în care să nu se răspundă cu operativitate. Deci există capacitatea de reacţie rapidă, inclusiv ofiţerii noştri de poliţie judiciară se ocupă preponderent cu activităţi de natură tehnică.

– A instrumentat DNA Oradea fapte de corupţie legate de pandemie?

– A fost în primul rând acel dosar cunoscut, privind circa 3.000 de vaccinări fictive în vama Petea, cu inculpaţi din Satu Mare şi Bihor.

– Dar legate de achiziţii?

– (râzând) Mi-e greu să vă răspund. La nivelul structurii centrale, procurorul şef al DNA a mai comunicat cum sunt împărţite, numeric, cauzele legate de achiziţii pe servicii teritoriale.

– Până acum câţiva ani, DNA Oradea avea şi dosare ce vizau judecători şi procurori. În prezent niciun magistrat nu mai e bănuit de corupţie. Să înţelegem că toţi au devenit oneşti, că le ajung salariile, oricum uriaşe?

– Ştiţi foarte bine că în 2018 a fost înfiinţată Secţia specială de investigare a infracţiunilor din justiţie (SIIJ), pentru a face urmărirea penală în cauzele privind magistraţii. Recent, reglementările legale au fost modificate din nou, SIIJ a fost desfiinţată şi competenţa de cercetare a magistraţilor a revenit Parchetului Înaltei Curţi şi parchetelor de pe lângă curţile de apel.

– Prin urmare, vom vedea din nou şi dosare privind corupţia din justiţie?

– Nu ne putem îndoi de profesionalismul procurorilor de la aceste parchete. Sunt convins că astfel de dosare se vor înmulţi. Ducerea la centru a dosarelor pe vremea SIIJ însemna incapacitatea de a avea legătura cu teritoriul, SIIJ nu avea cum să controleze o situaţie la nivelul întregii ţări. Or, prin trecerea competenţelor la parchetele curţilor de apel, deci revenirea lor în teritoriu, activitatea va fi mai eficientă.

„Nu ne dorim să „prigonim” magistraţi”

– Oricine poate crede, totuşi, că din parchetele curţilor de apel probabilitatea să „transpire” informaţii din cauzele privind magistraţii bănuiţi de corupţie sunt mai mari decât era pe vremea când aceştia erau anchetaţi de DNA.

– Prezumţia mea nu are cum să fie, evident, decât de bună-credinţă în ce priveşte procurorii din parchetele curţilor de apel.

– Dar aţi vrea să revină la DNA instrumentarea corupţiei magistraţilor?

– Poziţia oficială a instituţiei e în acest sens. Dar nu era o chestiune de dorinţă, ci de eficienţă. Nu pentru că ne dorim noi să „prigonim” magistraţi, ci pentru că DNA are personalul specializat în activitatea de anticorupţie.

– Cum a rămas după scandalul înregistrării din sediul DNA Oradea? Grevează şi acum activitatea instituţiei? Foştii procurori DNA au fost plimbaţi pe la SIIJ şi prezentaţi ca „torţionari”, dar nu se ştie nici cine a făcut înregistrarea, nici dacă discuţiile au relevat fapte grave sau au fost simple şuete…

– Nu am asemenea informaţii. De altfel, conform Codului (n.r. – de procedură penală), orice soluţie se comunică persoanelor, deci acelor colegi, care la ora actuală nu mai activează, însă, în DNA. Nu mă pot pronunţa despre acele lucruri, dar au avut un impact negativ asupra DNA Oradea, personalul a fost demoralizat şi instituţia decredibilizată. Totuşi, de anul trecut am simţit o revenire a încrederii cetăţenilor, care ne-au adresat mai multe sesizări.

– Ne putem aştepta în perioada următoare la trimiteri în judecată mai răsunătoare?

– Dvs. priviţi lucrurile ca jurnalişti. Din punctul nostru de vedere, orice persoană care intră în competenţa DNA, fie prin fapta săvârşită, fie prin calitatea deţinută, poate face obiectul unui dosar.

– Vă întreb fiindcă după înfiinţarea SIIJ era de înţeles că nu au mai fost dosare în care să fie cercetaţi pentru corupţie judecători şi procurori, dar e greu de înţeles de ce nu au mai existat nici poliţişti ori politicieni anchetaţi, deşi DNA a păstrat competenţa privind aceste categorii de persoane.

– (râzând) Eu sunt convins că o să vedeţi. Există la noi cauze ce vizează ambele categorii şi vă asigur că procurorii DNA Oradea îşi fac treaba fără reţinere.

– Mai există judecători „prietenoşi” sau, dimpotrivă, „duşmănoşi” faţă de DNA Oradea?

– Nu pot să vă răspund la această întrebare şi nu cred că e cazul să discutăm despre aşa ceva. Aş prefera să nu comentez chestiunea asta.