Plecarea lui Virgil Țurcaș ne-a rupt din suflet

Am trăit în aceste zile durerea greu de suportat a despărțirii de Virgil Țurcaș. Un prieten care ne-a fost atât de aproape, cu care aveam o legătură atât de strânsă, a cărui prezență în viața mea era atât de familiară încât plecarea lui mi-a rupt o parte din suflet. Va fi o durere sufletească cu care va trebui să trăiesc de acum.

A fost un nume în politică pentru că a fost motivat de valorile morale fundamentale de care a vrut să se asigure că sunt respectate în beneficiul celor mulți. Dar prezența lui publică prin funcțiile pe care le-a ocupat nu a reușit să dezvăluie tuturor în întregime calitățile intime ale personalității lui. Un om înțelept, cald, un om bun și întotdeauna bine intenționat, indiferent la cine se raporta. Un om rar. Cei care au avut ocazia să-l cunoască îndeaproape s-au bucurat de timpul petrecut alături de el și au avut de câștigat sufletește, dar cu atât mai mare le este durerea acum la despărțire.

Vom suporta rana lăsată de despărțirea de Virgil Țurcaș numai cu gândul la șansa de a-l fi cunoscut și de a-l fi avut aproape. L-am dorit întotdeauna cât mai aproape pentru că prietenia lui era o bucurie pentru suflet. Am strâns cât am putut această legătură prețioasă și am avut onoarea să îl avem fin, pentru că ne-a ales părinți spirituali și sufletești la cununia lui. A fost aproape și de familia fiicei mele, Andreea, cu soțul ei, Andrei, și de familia fiului meu, Raul, cu soția Alexandra, împreună cu care plângem acum pierderea de nerecuperat a unui om cu totul aparte, care lasă un gol ce nu va putea fi acoperit niciodată.

Consolare nu există când pierzi pe cineva la care ții atât de mult, dar există rugăciune pentru ca Dumnezeu să fie bun cu sufletul lui, să îi mângâie familia îndoliată și să fie îngăduitor cu noi.

Familia Gheorghe Stanciu și Miluca