Tezaur dacic, unic în România, descoperit în Cetatea Stârciu

O piesă dacică spectaculoasă, unică în Nord-vestul României, Umbo – piesa centrală a scutului, în cavitatea căreia războinicul își ținea mâna, ținând scutul -, a fost descoperită de o echipă condusă de arheologul Horea Pop, de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. Un scut aparținând secolului 1 a.Chr., și care, datorită formei, nu era utilizat doar în scop defensiv, ci și ofensiv.

De asemenea, au fost descoperite și alte elemente ale scutului, unele ornamentale, ceea ce indică că scutul a aparținut unui personaj important. Astfel de obiecte sînt descoperite, de obicei, în mormintele dacilor, care, însă, din cauză că sînt minimaliste, sînt greu de găsit.

După ce, în 2021, au fost descoperite 42 de monede romane (denari), un al doilea tezaur dacic de 35 monede romane din argint a fost descoperit pe una din terasele care au făcut obiectul cercetării din luna aprilie 2022. Și acest din urmă tezaur descoperit, la fel ca cel precedent, se încheie cu o monedă emisă de împăratul Tiberius (14-37 p.Chr.). Este al 24-lea tezaur descoperit în Sălaj în ultima sută de ani.

La fel de important, au fost descoperite vârfuri de săgeți de balistă romană, ceea ce dovedește că cetatea dacică a fost asediată, fapt ce a însemnat, probabil, și sfârșitul existenței ei.

Cercetările arheologice din judeţul Sălaj au identificat, până acum, peste 80 de fortificaţii din lemn şi pământ sau din piatră în hotarul a peste 30 de localităţi.

Cetatea de la Stârciu este situată aproape de Munţii Meseş, pe un deal cunoscut de localnici sub numele de Cetăţuie (cod RAN 141.562.06, cod LMI SJ-I-s[1]B-20250). Aceasta a apărut în literatura de specialitate încă la începutul sec. 20 şi mai apoi, la mijlocul secolului, în repertoriul preistoricianului M. Roska. În anul 1969 au fost efectuate două sondaje, de către E. Chirilă (Academia Cluj) și V. Lucăcel (MJIA Zalău) la elementele defensive ale fortificației din pământ și lemn, valorificate însă insuficient.

În urma amenăjării unui drum forestier, din inițiativa unei asociații de crescători de bovine, au fost secţionate valurile A şi B. Din terasele T2 şi T3 a fost dizlocat pământ cu artefacte şi nivelat spre panta vestică a sitului. Valul C a fost distrus în proporţie de cel puţin 50%, iar valurile D, E, F cu şanţurile adiacente, au fost distruse complet iremediabil de utilajul care a amenajat drumul forestier.

Cercetarea condusă de Dr. Horea Pop nu ar fi fost posibilă fără efortul și pasiunea prietenilor muzeului și specialiștilor acestuia: Dr. Dinu Bereteu, dr. Horațiu Cociș, Cristian Marincaș, Daniel Crețu, Ciprian Vanci, Dan Bărbânță și Mihai Trif.