Cazul șefului adjunct al Poliției din Sălaj, Crăciun Stelian-Petru – Punct de vedere al redacției Monitorul de Sălaj privind dreptul la replică trimis de acesta după expunerea în ziar a cercetării procurorilor anticorupție
Punct de vedere al redacției Monitorul de Sălaj privind dreptul la replică formulat de Crăciun Stelian-Petru
Dreptul la replică transmis de domnul Crăciun Stelian-Petru necesită câteva precizări, întrucât, în încercarea de a combate articolul publicat la 23 octombrie 2026, acesta mută discuția de la esența materialului jurnalistic către o chestiune strict tehnică privind temeiul juridic al soluției de clasare.
Articolul nu a susținut că domnul Crăciun Stelian-Petru a fost condamnat, că a fost trimis în judecată, că a avut calitatea de suspect sau inculpat ori că instanța ar fi stabilit că acesta a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu.
Dimpotrivă, materialul a relatat existența unei investigații penale desfășurate de DNA Cluj, împrejurările care au determinat efectuarea acesteia, măsurile de supraveghere tehnică despre care există referiri în procedurile judiciare, precum și faptul că persoana vizată a contestat în instanță atât măsurile de supraveghere tehnică, cât și modul în care a fost motivată soluția de clasare.
- Esența articolului nu a fost aceea că domnul Crăciun a fost găsit vinovat
Dreptul la replică insistă asupra faptului că soluția DNA a fost întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală – „fapta nu există”.
Această precizare este importantă și poate fi consemnată fără rezerve.
Însă ea nu infirmă subiectul articolului.
Un articol jurnalistic despre integritatea unei persoane care ocupă o funcție de conducere în Poliție poate relata în mod legitim că acea persoană a făcut obiectul unei investigații a DNA, că investigația a avut legătură cu modul în care fusese gestionat anterior un dosar penal și că ulterior au existat proceduri judiciare referitoare la această investigație. A relata existența unei anchete și a procedurilor judiciare care au urmat nu echivalează cu a afirma că persoana a fost găsită vinovată.
Prin urmare, faptul că soluția finală a fost o clasare nu face ca investigația DNA, măsurile dispuse în cursul acesteia sau procedurile judiciare ulterioare să înceteze să reprezinte fapte de interes public.
- Dreptul la replică prezintă selectiv concluziile favorabile din hotărârea Tribunalului Cluj
Domnul Crăciun invocă în mod repetat pasajele din Încheierea penală nr. 2758/2026 care îi sunt favorabile și are, evident, dreptul să le invoce. Problema este însă că aceste pasaje nu pot fi desprinse de obiectul concret al procedurii.
Tribunalul Cluj nu a pronunțat o hotărâre prin care să stabilească faptul că întreaga conduită profesională a domnului Crăciun a fost ireproșabilă. Instanța a soluționat o plângere formulată în cadrul procedurii prevăzute de Codul de procedură penală și a analizat legalitatea și interesul demersului procesual formulat de acesta. Faptul că instanța a reținut că soluția de clasare este întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. a) nu transformă hotărârea într-un certificat general de integritate profesională.
Mai mult, chiar dreptul la replică recunoaște existența investigației DNA și faptul că aceasta a privit suspiciuni referitoare la modul în care fusese instrumentat dosarul penal nr. 1709/P/2018. Prin urmare, chiar argumentația domnului Crăciun confirmă una dintre premisele esențiale ale articolului: a existat o investigație penală DNA care a avut ca obiect tocmai asemenea suspiciuni.
- Discuția despre prescripție nu a fost inventată de articol
O altă susținere centrală a dreptului la replică este aceea că articolul ar fi prezentat clasarea dosarului DNA ca fiind determinată de prescripție. Această formulare nuanțată trebuie clarificată.
Prescripția din dosarul lui Gheorghe Bancea nu trebuie confundată cu soluția de clasare din dosarul DNA care l-a vizat pe Crăciun Stelian-Petru
Unul dintre argumentele centrale ale dreptului la replică pornește de la o interpretare eronată a articolului publicat la 23 octombrie 2026, respectiv că materialul ar fi susținut că dosarul DNA în care au fost cercetate suspiciunile referitoare la activitatea profesională a lui Crăciun Stelian-Petru ar fi fost clasat ca urmare a prescripției răspunderii penale.
Articolul nu a afirmat acest lucru. Pasajul contestat se referă la dosarul penal nr. 1709/P/2018, instrumentat anterior de Crăciun Stelian-Petru și care viza faptele cercetate în legătură cu activitatea lui Gheorghe Bancea. În acest context, materialul arată că prescripția răspunderii penale în dosarul respectiv a împiedicat continuarea demersurilor pentru tragerea la răspundere penală pentru faptele vizate.
Distinct de acesta, dosarul DNA nr. 9/8/P/2025 a avut ca obiect cercetarea suspiciunilor de abuz în serviciu referitoare la modul în care fusese gestionat dosarul anterior. În această cauză, soluția de clasare din 10 septembrie 2025 a fost dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, respectiv „fapta nu există”.
Prin urmare, sunt două cauze distincte, cu obiecte și soluții juridice diferite. Prescripția invocată în articol privește dosarul în care era cercetat Gheorghe Bancea, în timp ce clasarea din dosarul DNA a avut un alt temei juridic.
Dreptul la replică insistă asupra temeiului favorabil al clasării din dosarul DNA, însă această precizare nu infirmă afirmația referitoare la intervenirea prescripției în dosarul anterior. Cele două împrejurări nu se exclud și nu trebuie confundate.
De asemenea, articolul nu a prezentat prescripția din dosarul lui Gheorghe Bancea drept dovadă a vinovăției lui Crăciun Stelian-Petru. A pus în discuție împrejurările în care un dosar penal a ajuns la prescripție și faptul că aceste împrejurări au constituit ulterior obiectul unei investigații a DNA. Existența investigației și soluția sa finală sunt chestiuni distincte, ambele relevante pentru relatarea corectă a parcursului judiciar.
În consecință, critica formulată în dreptul la replică pornește de la confundarea temeiului clasării din dosarul DNA cu prescripția intervenită în dosarul anterior. Pentru evaluarea corectă a articolului, trebuie citit pasajul integral, în contextul său, și identificat cu precizie dosarul la care se referă fiecare afirmație.
Așadar, faptul că dosarul DNA a fost clasat pentru inexistența faptei cercetate nu infirmă relatarea că, în dosarul penal anterior, prescripția a intervenit în privința faptelor cercetate în legătură cu Gheorghe Bancea. Acesta este punctul esențial pe care dreptul la replică nu îl tratează cu suficientă claritate.
Chiar dreptul la replică admite că prescripția a intervenit în dosarul penal nr. 1709/P/2018 și că această împrejurare a fost analizată în cadrul documentelor judiciare referitoare la cauza DNA.
Așadar, cele două planuri trebuie într-adevăr distinse:
- dosarul penal nr. 1709/P/2018 – în care a intervenit problema prescripției;
- dosarul DNA nr. 9/8/P/2025 – în care au fost cercetate suspiciunile referitoare la modul de gestionare a dosarului penal anterior menționat și în care s-au efectuat cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C.pen.
Această distincție nu anulează însă interesul jurnalistic al relației dintre cele două cauze.
Hotârărea definitivă a Tribunalului Cluj în dosarul 4094/117/2025 – petent Crăciun Stelian Petru
În baza art. 341 alin. 6 lit. a) Cod de procedură penală, respinge ca lipsită de interes, plângerea formulată de petentul C S-P, împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanța de clasare din data de 10.09.2025, emisă în dosarul nr. 9/8/P/2025 de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie – Direc?ia Na?ională Anticorup?ie Serviciul Teritorial Cluj, men?inută prin ordonan?a procurorului ?ef al Serviciul Teritorial Cluj din data de 08.10.2025, emisă în dosarul nr. 16/II-2/2025 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie – Direc?ia Na?ională Anticorup?ie, cu privire la săvâr?irea infrac?iunii de abuz în serviciu, dacă func?ionarul public a ob?inut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C.pen. Menţine soluţia atacată. În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Definitivă. Pronunţată, astăzi, data de 09.10.2026, prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
- Faptul că ancheta DNA a fost efectuată „in rem” nu golește subiectul de conținut
Domnul Crăciun insistă asupra faptului că nu a dobândit calitatea de suspect și că cercetarea DNA s-a desfășurat in rem. Este o precizare juridică importantă și trebuie prezentată corect.
Dar și aici dreptul la replică încearcă să transforme o informație juridică exactă într-o concluzie mult mai largă: aceea că articolul nu ar fi avut temei să discute despre implicațiile profesionale ale cauzei. Or, cercetarea in rem înseamnă că urmărirea penală privește fapta, nu că evenimentele cercetate devin inexistente sau lipsite de interes public.
Mai mult, însuși domnul Crăciun recunoaște că a fost persoana ale cărei activități profesionale au fost analizate în contextul dosarului și că în cauză au fost efectuate măsuri de supraveghere tehnică, pe care ulterior le-a contestat în instanță.
Prin urmare, afirmația că „nu am fost suspect” este relevantă pentru delimitarea statutului său procesual și nicăieri în articol nu s-a afirmat că ar fi fost suspect, dar nu răspunde întrebării jurnalistice privind de ce a existat investigația DNA și ce anume a determinat-o.
- Respingerea plângerilor nu a fost prezentată ca o condamnare
Articolul a relatat faptul că domnul Crăciun a pierdut două proceduri judiciare la Tribunalul Cluj și a menționat cheltuielile judiciare stabilite de instanță. Aceasta este o informație factuală prezentată din surse publice, respectiv portalul www.curteadeapelcluj.ro.
Nicăieri în cuprinsul articolului nu rezultă că respingerea acestor demersuri ar echivala cu stabilirea vinovăției penale. Dimpotrivă, procedurile au fost prezentate ca elemente ale parcursului judiciar al cauzei.
În cazul dosarului nr. 4094/117/2025, chiar dreptul la replică confirmă că plângerea a fost respinsă ca lipsită de interes și că domnul Crăciun a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare. În cazul celuilalt dosar, dreptul la replică nu infirmă existența procedurii și nici faptul că instanța a soluționat-o în defavoarea sa.
Prin urmare, nu există o contradicție reală între faptul că o persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție și faptul că presa relatează despre procedurile judiciare în care aceasta a fost implicată.
- Articolul a pus în discuție o problemă de interes public: standardul de integritate pentru o funcție de conducere
Aici se află, de fapt, esența pe care dreptul la replică o ocolește. Materialul nu a fost construit ca un rechizitoriu și nici ca o hotărâre judecătorească.
Întrebarea jurnalistică a fost una legitimă: ce relevanță au pentru evaluarea publică a unui ofițer superior de poliție circumstanțele în care activitatea sa profesională a făcut obiectul unei investigații a DNA și al unor proceduri judiciare?
Aceasta este o întrebare de interes public.
Faptul că DNA a clasat cauza și că instanța a menținut soluția nu interzice presei să analizeze circumstanțele care au dus la declanșarea investigației și nici să pună întrebări despre standardele de integritate aplicabile persoanelor aflate în funcții de conducere.
Într-o societate democratică, libertatea presei nu se limitează la relatarea condamnărilor definitive. Evenimentele care fac obiectul unor anchete penale, soluțiile procurorilor, hotărârile instanțelor și conduita profesională a persoanelor care exercită funcții publice pot constitui, toate, subiecte legitime de interes public.
- Articolul poate fi criticat sau nuanțat, dar nu poate fi reinterpretat prin prisma unei singure fraze din hotărâre
Există o diferență esențială între:
„Crăciun Stelian-Petru a fost găsit vinovat de DNA sau de instanță”
și
„Crăciun Stelian-Petru a făcut obiectul unei investigații DNA privind modul în care a fost gestionat un dosar penal, investigație care s-a finalizat prin clasare, iar ulterior a contestat în instanță anumite aspecte ale procedurii.”
Prima afirmație ar fi neadevărată.
A doua descrie un parcurs procedural și factual.
Articolul trebuie judecat în raport cu ceea ce a afirmat efectiv, nu în raport cu cea mai severă interpretare posibilă a acestuia.
- Cu privire la afirmațiile despre „clasare la limită” și „întrebări fără răspuns”
Expresii precum „întrebări fără răspuns”, „semne de întrebare” sau referirile la standardele morale reprezintă elemente de comentariu jurnalistic și de opinie, nu echivalente ale unor constatări judiciare.
Un jurnalist poate ridica întrebări cu privire la oportunitatea, eficiența sau consecințele unei conduite profesionale, atât timp cât nu prezintă opinia drept fapt judiciar stabilit.
- Prin urmare, faptul că Tribunalul Cluj a reținut că nu au rezultat probe care să justifice bănuiala rezonabilă că domnul Crăciun ar fi săvârșit fapta cercetată “in rem” și anume abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C.pen., nu împiedică formularea unei întrebări publice cu privire la împrejurările care au generat investigația.
- Despre dreptul la replică și corectitudinea informării publicului
Suntem de acord că publicul trebuie să cunoască și poziția persoanei vizate.
Tocmai de aceea dreptul la replică a fost publicat, iar precizările privind temeiul clasării, lipsa calității de suspect și caracterul in rem al cercetării trebuie cunoscute de cititori.
Însă publicarea dreptului la replică nu presupune asumarea de către publicație a tuturor interpretărilor formulate de autorul acestuia. În special, nu poate fi acceptată ideea că menționarea unei anchete DNA, a unor măsuri de supraveghere tehnică și a unor proceduri judiciare ar constitui, prin ea însăși, o denaturare a realității doar pentru că ancheta s-a finalizat prin clasare.
Concluzie
Domnul Crăciun Stelian-Petru are dreptul să sublinieze că beneficiază de o soluție de clasare întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală și că nu a dobândit calitatea de suspect sau inculpat. Aceste aspecte trebuie cunoscute și pot fi prezentate publicului.
Ele nu infirmă însă esența articolului. Articolul nu a afirmat că domnul Crăciun este vinovat de o infracțiune. A relatat existența unei investigații DNA, contextul profesional în care aceasta a apărut, procedurile judiciare ulterioare și a ridicat întrebări legitime despre standardele de integritate asociate unei funcții de conducere în Poliție.
Transformarea unei investigații DNA într-o acuzație de vinovăție ar fi, într-adevăr, o denaturare. Dar transformarea relatării unei investigații DNA într-o pretinsă acuzație de vinovăție este, la rândul ei, o denaturare a articolului.
În consecință, dreptul la replică aduce o serie de precizări juridice utile cititorilor, dar nu răstoarnă fondul materialului jurnalistic și nu demonstrează că acesta ar fi fost construit pe afirmația că domnul Crăciun a fost găsit vinovat de DNA sau de instanță.
1. Șeful adjunct al Poliției Sălaj, Stelian-Petru Crăciun – parcurs profesional marcat de un dosar penal la DNA ce a lăsat întrebări fără răspuns
2 Drept la replică Link (https://monitoruldesalaj.ro/87154-2/)
3 Punct de vedere Link (https://monitoruldesalaj.ro/cazul-sefului-adjunct-al-politiei-din-salaj-craciun-stelian-petru-punct-de-vedere-al-redactiei-monitorul-de-salaj-privind-dreptul-la-replica-trimis-de-acesta-dupa-expunerea-in-ziar-a-cercetarii-pro/ )
