Deputatul AUR Lucian Mușat în vizită la o familie de fermieri din Hereclean

Subiectul susținerii producătorilor autohtoni și al prezenței mărfurilor românești în marile magazine este intens dezbătut în spațiul public și economic din România.
Declarația deputatului AUR Doru-Lucian Mușat atinge o problematică complexă care implică legislația națională, reglementările Uniunii Europene și mecanismele economiei de piață. 
„Producătorii români trebuie susținuți! Mâncăm toate prostiile aduse de afară în timp ce culturile noastre sunt aruncate pe câmp. Printre altele, trebuie să schimbăm paradigma marilor magazine și să-i forțăm ca o parte însemnată din produsele pe care aceștia le vând să fie românești”, spune deputatul AUR Lucian Mușat. 

Contextul legal și încercările anterioare

Ideea de a impune marilor magazine o cotă minimă de produse românești nu este nouă în legislativul de la București:
    • Legea 150/2016 (Legea „51% produse românești”): Parlamentul României a adoptat în trecut o reglementare care obliga marile magazine să asigure un procent de minimum 51% din volumul de marfă la raft pentru produse provenite din „lanțul scurt de aprovizionare”.
    • Procedura de infringement: Comisia Europeană a deschis o acțiune de infringement împotriva României din cauza acestei legi. S-a argumentat că măsura încălca principiul liberei circulații a mărfurilor în cadrul Pieței Unice și discrimina produsele similare provenite din alte state membre UE.
    • Modificarea legislației: Pentru a evita sancțiunile financiare, România a trebuit să modifice legea în 2020, eliminând procentul fix de 51% și înlocuind obligația cu o formulare generală privind promovarea produselor agroalimentare autohtone, fără a mai impune cote obligatorii bazate strict pe criterii de naționalitate.

Argumente în favoarea măsurilor de protecție a producătorilor locali

    • Sprijinirea economiei naționale: Garantarea unui spațiu la raft menține capitalul în țară și susține fermierii români care se confruntă deseori cu dificultăți în a accesa piețe mari de desfacere.
    • Securitatea alimentară și reducerea amprentei de carbon: Consumul de produse locale reduce dependența de importuri în perioade de criză globală și scade costurile energetice asociate transportului pe distanțe lungi (lanțul scurt de aprovizionare).
    • Conservarea tradițiilor și a locurilor de muncă: Susținerea fermelor autohtone ajută la menținerea viabilității economice a zonelor rurale și la crearea de locuri de muncă stabile în agricultură.

Argumente împotriva impunerii unor cote obligatorii prin lege

    • Încălcarea tratatelor europene: Ca stat membru al Uniunii Europene, România este parte a pieței unice europene. Impunerea de bariere comerciale sau de cote obligatorii pe criterii naționale este considerată contrară legislației comunitare privind concurența loială.
    • Incapacitatea de a asigura fluxul constant: Mulți analiști economici și reprezentanți ai rețelelor comerciale subliniază că producătorii români sunt fragmentați și nu pot asigura întotdeauna volumele mari, constante și standardizate cerute de marile lanțuri de retail pe tot parcursul anului.
    • Impactul asupra prețurilor și alegerii consumatorului: Limitarea artificială a importurilor ar putea duce, în anumite perioade ale anului (de exemplu, iarna), la penurie de produse proaspete sau la creșteri de prețuri din cauza lipsei de concurență pe piață.

În prezent, discuțiile se concentrează mai degrabă pe măsuri alternative permise de regulamentele UE, cum ar fi stimularea asocierii producătorilor în cooperative pentru a putea negocia volume mari cu supermarketurile, subvenționarea capacităților de depozitare și procesare locală sau campanii de marketing pentru promovarea brandurilor românești bazate pe calitatea voluntar aleasă de cumpărători.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *