Gabriel Antoniu Lavrincic, sălăjeanul premiat de președintele Rusiei, Vladimir Putin

Vladimir Putin l-a premiat pe Gabriel Lavrincic sălăjeanul care a intrat în Cartea Recordurilor pentru cele mai multe scrisori trimise prin corespondență.

Gabriel Lavrincic – directorul comercial al companiei Simex, a fost premiat de Comitetul organizatoric rus “Pobeda”, cu diploma semnată personal de Vladimir Putin – preşedintele Rusiei și medalia comemorativă „75 de ani de la Victoria în Marele război pentru apărarea Patriei 1941-1945”, pentru implicarea activă în educația patriotică și rezolvarea problemelor social-economice a veteranilor din cel de-al Doilea Război Mondial, respectiv pentru contribuţia la consolidarea relaţiilor româno-ruse. (Foto ataşat). 

Ceremonia de înmânare a premiului a avut loc pe data de 19 februarie 2021, la Ambasada Federației Ruse din București, prin E.S. Ambasadorul Rusiei în România – Valery Kuzmin. 

Prin prisma profesională, Lavrincic se află zilnic în contact cu piaţa rusă şi ex-URSS, face afaceri cu ruşii de 26 de ani. Este un bun cunoscător al realităţilor economice, sociale şi politice din Rusia, respectiv din tot spațiul ex-sovietic, unde deţine un portofoliu larg de relaţii şi un capital enorm de simpatie, pe care le cultivă în interesul economic şi naţional al României. Militează pentru relansarea relațiilor economice cu piața din Rusia, republicile ex-URSS, China, Africa, Țările Arabe și America Latină.

Pasiunea pentru Rusia și cultura rusă a început de la bunicul său – Juca Petru, care a luptat în al Doilea Război Mondial, ajungând prizonier în lagărele din Siberia, unde a făcut cunoștință cu limba, cultura rusă și frumusețile Rusiei. Bunicul lui Lavrincic, a fost persoana care i-a inoculat  dragostea pentru limba și cultura rusă, leganandu-i copilăria cu povești adevărate despre Rusia, Siberia, taiga, stepă, măreția și sensibilitatea “sufletului rusesc”, război și viața de după război.

Tot bunicul, i-a fost primul profesor de limba rusă, fiind convins că această limba o să-l ajute pe nepot în viață, lucru care s-a și întâmplat, peste așteptări. Prin prisma limbii ruse, a intrat în Cartea Recordurilor și a construit o frumoasă carieră profesională prin care promovează zilnic interesele economice ale României în Rusia și fostele republici URSS. În toamna anului 2019, Lavrincic a fost propus consul onorific al Federației Ruse în România.  

Recordul Mondial la categoria “Cele mai multe scrisori primite și trimise în toată istoria omenirii”, emis de prestigioasa și arhicunoscuta Guinness World Records din Marea Britanie, se află în posesia unui român născut în comuna Marca, județul Sălaj, România – Gabriel Antoniu Lavrincic, cel care deține conform oficialilor Guinness o colecție de 22.018 scrisori primite din URSS în perioada 1986-1991 (continuând și în următorii ani până când a apărut poștă electronică), care este rodul intensei corespondențe personale purtată cu prietenii săi pionieri din Uniunea Sovietică. Este singurul om din lume care deține o astfel de colecție unică.

Lavrincic, la vârsta de numai 11 ani în 1986 a construit un „Facebook prin scrisori”, dând naștere unei ”rețele sociale” în timpurile când nu existau nici computere, nici măcar scânteia unei idei de ”rețea socială”. Astfel, în perioada 1990-1996, ”rețeaua socială prin scrisori” cuprindea deja și corespondența cu persoane din Finlanda, Turcia, Mongolia, USA, Olanda, Bulgaria, Polonia, Germania, Danemarca, Marea Britanie. Așadar, ideea de “rețea socială” a fost pusă în aplicare pentru prima dată în lume de un român – Gabriel Antoniu Lavrincic, în anii ’80 prin scrisori/ corespondență.  

Cu mulți dintre prietenii săi de corespondență din URSS, ține legătura strâns și în ziua de azi. Mulți dintre ei, au ajuns oameni de afaceri și ocupă funcții importante în Federația Rusă. Toate aceste contacte, cultivate încă din copilărie, îl ajută enorm de mult azi în sfera profesională.

Conform specialiștilor din București, Moscova, Londra, Bruxelles și alte capitale europene, această corespondență are o valoare istorică inestimabilă, ocupă un loc important în istoria comunicării umane, reprezintă o adevărată comoară culturală și antropologică, atât pentru țara noastră, cât și pe plan internațional, dar și o importanță majoră în filatelie. Fiecare scrisoare are viața ei, are o soartă și un caracter aparte.

Prin această corespondență a promovat și promovează România încă de la vârsta de 11 ani, când zilnic era în contact și conectat prin scrisori în „sistem de rețea socială”, cu sute și mii de persoane pe tot spațiul ex-URSS, din Chișinău, Kiev până în Moscova, Kaliningrad, Novgorod, Leningrad, Arhangelsk, Vilnius, Minsk, Kazani, Syktyfkar, Grozniy, Mahachkala, Erevan, Tbilisi, Baku, Ashgabad, Tashkent, Dushambe, Bishkek, Sverdlovsk, Siberia, Omsk, Chelyabinsk, Novosibirsk, Barnaul, Abakan, Irkutsk, Magadan, Kamchatka, Vladivostok, Birobidjan, Habarovsk, Nahodka, Kazahstan, ajungând până la Cercul Polar in Peninsula Yamal.