Președinte PNȚCD și europarlamentar Cristian Terheș, mesaj la 25 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu

11 noiembrie – ziua condamnarii lui Iuliu Maniu (1947) si ziua mortii lui Corneliu Coposu (1995). Lectia lor si mostenirea noastra.

Dupa ce a luptat pentru drepturile romanilor din Transilvania, aflata sub ocupatie Austro-Ungara, a contribuit la faurirea Romaniei Mari, a pledat pentru respectarea valorilor democratice in perioada interbelica, s-a opus dictaturii lui Carol II si Antonescu, iar apoi s-a opus instaurarii guvernului comunist, pe data de 11 noiembrie 1947, in urma unei inscenari facute de comunisti cu serviciile romanesti si sovietice, Iuliu Maniu (75 de ani) a fost condamnat de Tribunalul Militar Bucuresti la 9 pedepse consecutive insumand 104 de inchisoare plus de doua ori munca silnica pe viata.

Calvarul lui Iuliu Maniu a inceput in 14 iulie 1947, cand a fost retinut impreuna cu Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ilie Lazar si alti fruntari PNT, in operatiunea care ulterior a fost numita „inscenarea de la Tamadau”.

Dupa retinerea acestora, presa de propaganda comunista (Scanteia si altele) a otravit populatia cu mesaje, acuzandu-i pe liderii PNT de tradare, complot, spionaj, ca au supt sangele poporului si altele.

Printre liderii acestei propagande mincinoase anti-PNT a fost Silviu Brucan, devenit dupa 1989 doctrinarul „democratiei originale” si creatorul GDS (Grupul pentru Dialog Social).

La 19 iulie 1947, Adunarea Deputatilor (compusa in majoritate din reprezentanti comunisti, ajunsi majoritari dupa frauda de la alegerile din 1946) a ridicat imunitatea parlamentara a demnitarilor taranisti (Maniu, Mihalache si alti parlamentari) pentru a putea fi arestati.

La 30 iulie 1947, printr-un jurnal al Consiliului de Ministri s-a stabilit dizolvarea Partidului National Taranesc. Jurnalul stabilea: „Partidul National-Taranesc de sub presedintia domnului Iuliu Maniu este si ramane dizolvat pe data publicarii in Monitorul oficial a prezentului Jurnal.”

Pe 31 octombrie 1947 Scanteia isi informa cititorii ca a inceput procesul lui Iuliu Maniu, dedicand acestui eveniment nu mai putin de sase pagini.

Procesul s-a desfasurat urmand modelul proceselor spectacol (show trials) din URSS din anii ‘30, conduse de Vishinski. Acelasi Vishinski se afla in Romania in 1947, consiliind justitia romaneasca cum sa se reformeze si sa devina „populara”, dupa model sovietic.

Pe toata perioada procesului liderilor PNT presa de propaganda comunista s-a focalizat pe diabolizarea acuzatilor si instigarea cetatenilor contra lor.

De exemplu, pe data de 2 noiembrie, Scanteia comunista compara boxa acuzatilor cu un catafalc, iar pe liderii PNT cu niste caini raiosi:

„Au trecut numai cateva ceasuri de la confruntarea acuzatilor si iata-i din nou impreuna, in aceasta dimineata insorita de Noiembrie, in boxa care – scaldata in razele soarelui – pare un catafalc cu 15 scaune pe care se instaleaza pe rand 15 cadavre. Intra unii dupa altii, livizi, cu fetele cazute, descompusi, se aseaza mecanic pe scaunele pe care parca au stat o viata intreaga. Nu se privesc, nu se saluta ca niste caini raiosi. Pluteste deasupra boxei un aer de descompunere, de balta statuta. Boxa pute”. (preluat din EVZ)

Pe 11 noiembrie 1947, in urma unui proces fulger, Tribunalul Militar Bucuresti, prin sentinta penala 1988, ii condamna pe cei din boxa acuzatilor. In cazul lui Iuliu Maniu, condamnarea a constat in 9 pedepse consecutive insumand 104 ani de inchisoare plus de doua ori munca silnica pe viata.

Dupa ce au fost condamnati de tribunalul poporului, Scanteia comunista titra: „Banda de complotisti tradatori de tara si spioni si-a primit pedeapsa meritata!”

Corneliu Coposu, care a fost mana dreapta a lui Iuliu Maniu, nu doar ca a invatat direct de la el ce inseamna respectarea valorilor democratice si a drepturilor omului, dar a simtit si el, in modul cel mai dramatic cu putinta, ce inseamna sa ti se incalce aceste drepturi.

Dupa arestarea din 14 iulie 1947, alaturi de ceilalti fruntasi PNT, Corneliu Coposu a facut 17 ani de puscarie grea, din care 9 ani fara sa fi fost judecat.

In anii ’80 Corneliu Coposu reuseste sa notifice liderii politici occidentali, din familia partidelor crestin-democrate si conservatoare europene, despre existenta in ilegalitate in Romania comunista a unui nucleu care isi asuma misiunea de continuator al Partidului National Taranesc, desfiintat de comunisti.

Corneliu Coposu inscrie PNT in Internationala Crestin-Democrata, iar partidului i se adauga titulatura CD (Crestin Democrat).

Pe 8 ianuarie 1990 Tribunalul Bucuresti a autorizat functionarea PNTCD, acesta fiind primul partid inregistrat in Romania dupa caderea comunismului.

In anii ’90, prin vocea lui Corneliu Coposu, PNTCD a fost partidul care a vorbit constant despre respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, despre democratie si directia vestica a Romaniei.

In acest sens, inca din ianuarie 1990 Corneliu Coposu a trasat patru principii pentru reformarea Romaniei post-comuniste:

– adoptarea unei democratii de tip occidental;

– o viata publica bazata pe principiile moralei crestine;

– aderarea la NATO si la Comunitatea Economica Europeana (pe timpul respectiv inca nu se numea UE);

– restaurarea monarhiei.

Cele patru principii ale lui Coposu actualizeaza, de fapt, cele patru principii ale lui Iuliu Maniu din perioada interbelica, care erau promovate de PNT:

– democratie desavarsita;

– dreptate sociala;

– patriotism luminat;

– promovarea valorilor crestine.

Chiar daca dupa alegerile din 1990 PNTCD nu a avut majoritate parlamentara, principiul integrarii Romaniei in NATO si CEE/UE sustinut de Corneliu Coposu si PNTCD a ajuns sa fie imbratisat ca obiectiv national de intreaga clasa politica, inclusiv de Iliescu si Vadim Tudor.

Astfel, in 21 iunie 1995, in urma elaborarii facute de o comisie initiata de presedintele Ion Iliescu si condusa de academicianul Tudorel Postolache, toti liderii politici ai vremii (presedinte, premier, presedinte Senat si Camera Deputatilor, precum si liderii a 12 partide) au semnat „Declaratia de la Snagov”, document programatic prin care respectivele partide si lideri stabileau strategia integrarii Romaniei in UE.

Semnatarii „Declaratiei de la Snagov” isi manifestau sustinerea pentru „orientarea ferma a Romaniei de a-si axa dezvoltarea pe promovarea atributelor unei societati democratice – statul de drept, pluralismul politic, separarea puterilor, alegeri libere, respectarea drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor apartinand minoritatilor nationale, crearea unei economii de piata eficiente si durabile, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politicile Uniunii Europene.

Obiectivul strategic national al aderarii Romaniei la Uniunea Europeana constituie un punct nodal al solidaritatilor si convergentelor fortelor politice si sociale ale tarii, reprezentand o sansa istorica de a promova idealurile si interesele fundamentale ale poporului roman, identitatea si traditiile sale, intr-o larga deschidere internationala […].”

Ceea ce sustinea Maniu in perioada interbelica si Coposu in perioada post-comunista a ajuns obiectiv national, imbratisat de toate fortele politice din Romania, in iunie 1995.

Pe data de 22 iunie 1995 Teodor Melescanu, ministrul de externe al Romaniei de la acea vreme, a depus la Paris cererea oficiala a Romaniei de aderare la UE, cerere insotita de „Declaratia de la Snagov”. Aceasta cerere a deschis calea integrarii Romaniei in UE.

Pe 11 noiembrie 1995 Corneliu Coposu se stinge din viata, lasand insa o mostenire de care se bucura azi toti romanii: directia vestica a Romaniei si integrarea in UE si NATO.

Este vina liderilor politici ce au condus si conduc Romania, de dupa Coposu si pana azi, ca nu au stiut cum sa se foloseasca de aceasta integrare pentru a fructifica „sansa istorica de a promova idealurile si interesele fundamentale ale poporului roman, identitatea si traditiile sale, intr-o larga deschidere internationala”, cum se spune in „Declaratia de la Snagov”. Pentru tradarea, nestiinta ori prostia lor, istoria ii va judeca.

Pentru punctul de cotitura la care este Romania azi, cand drepturile si libertatile romanilor sunt calcate in picioare, cand principiile democratice si a separatiei puterilor sunt sfidate, PNTCD ramane statornic in promovarea si apararea drepturilor si libertatilor fundamentale, a democratiei desavarsite si a idealurilor si intereselor fundamentale ale natiunii romane.

Este lectia pe care am invatat-o de la Maniu si Coposu, mostenirea pe care ne-a lasat-o si pe care avem datoria de a o duce mai departe.

PNTCD a fost, este si va fi mereu alaturi de Romania si romani!

Fie ca modelul de demnitate, curaj, statornicie si patriotism a lui Iuliu Maniu si Corneliu Coposu sa inspire cat mai multi lideri politici si romani!

Cristian Terhes

Europarlamentar PNTCD