Procurorul Dan Bubuiug pezintă argumentele profesionistului împotriva proiectului de dezincriminare a deținerii de droguri pentru consum propriu
Patru parlamentari au o inițiat o modificare a legii prin care deținerea de droguri pentru consum propriu va fi sancționată doar cu amendă contravențională, în locul unei pedepse penale, dacă Parlamentul adoptă propunerea legislativă înregistrată la Senat pe 5 octombrie 2026. Inițiativa, cu numărul B544/2026, este semnată de senatorii Victoria Stoiciu, neafiliată, Cătălin-Daniel Fenechiu, PNL, și Cristian Ghinea, USR, fiind înregistrată la Senat pentru dezbatere.
Proiectul propune modificarea articolului 4 din Legea nr. 143/2000: deținerea, cumpărarea, cultivarea, producerea și celelalte operațiuni prevăzute de acest articol, efectuate pentru consum propriu, ar deveni contravenții. Amenzile propuse sunt de la 1.000 la 1.500 de lei pentru drogurile de risc și de la 1.500 la 3.000 de lei pentru cele de mare risc. Și introducerea sau scoaterea din țară a drogurilor pentru consum propriu ar fi sancționată contravențional, cu amenzi între 1.500 și 3.500 de lei, în funcție de categoria substanțelor.
Inițiatorii susțin că abordarea penală actuală consumă resurse importante fără să fi împiedicat creșterea consumului și invocă experiența altor state pentru a susține că dezincriminarea nu determină inevitabil creșterea consumului.
Soluția este contestată de Dan Bubuiug, procuror-șef DIICOT Sălaj. Acesta argumentează într-o postare că eliminarea răspunderii penale pentru faptele prevăzute de articolul 4 ar putea favoriza creșterea consumului și a traficului și ar îngreuna, în anumite cazuri, identificarea dealerilor. El pune în discuție și riscurile dezincriminării cultivării ori producerii drogurilor pentru consum propriu, precum și rolul prevenirii și al educației.
Redăm integral mai jos poziția sa, exprimată explicit în nume personal. Este o intervenție care merită citită pentru argumentele prezentate și pentru perspectiva unui profesionist cu experiență în investigarea criminalității organizate și a traficului de droguri.
Postarea integrală a procurorului Dan Bubuiug
Exista în dezbatere publică un proiect de lege, prin care se propune dezincriminarea art. 4 din Legea 143/2000, cu justificarea că prin abrogarea acestuia articol o să scadă consumul de droguri, o sa poată fi cercetat mai eficient de către autorități traficul de droguri și că astfel de soluții legislative au fost folosite și în alte state.
Întrebarea care se pune este dacă dezincriminarea art. 4 din legea 143/2000 va contribui la reducerea consumului și traficului de droguri în Romania, caz în care este justificată o astfel de soluție legislativă sau, dimpotrivă, va duce la o creștere a consumului și traficului de droguri, situație în care nu se impune o astfel de lege.
Personal cred că abrogarea art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, cunoscută în limbajul cotidian ca ,,deținerea de droguri pentru consum propriu”, va avea ca efect o creștere semnificativă atât a consumului cât și a traficului de droguri.
Totodată mai cred că dezincriminarea acestui text de lege va avea ca efect creșterea numărului infracțiunilor comise pe fondul consumului de droguri : infracțiuni de violență (omoruri, loviri sau alte violențe, tâlhării, violuri, etc), infracțiuni patrimoniale menite să asigure sursele necesare procurării drogurilor, infracțiuni la regimul rutier ( ucidere din culpă ,vătămare corporală din culpă) și exemplele pot continua.
Voi încerca sa aduc câteva argumente pentru a arăta că o astfel de lege nu este în folosul societății.
Definiția infracțiunii reglementată de art. 4 alin 1 și 2 din Legea 143.2000
,, Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc și mare risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă în cazul drogurilor de risc și de la 6 luni la 3 ani în cazul drogurilor de mare risc.
În primul rând trebuie să facem o precizare esențială: noțiunea de consumator de droguri nu este echivalent cu cea de infractor. Ceea ce legea sancționează sunt strict activitățile expuse în incriminarea de mai sus, acțiuni care presupun descoperirea și ridicarea drogurilor de la persoanele vizate. Desigur că aceste acțiuni sunt comise de către consumator, dar ei pot fi sancționați doar atunci când sunt prinși în desfășurarea acestor acțiuni și există droguri, nu pe simplul considerent că sunt consumatori.
Consumatorul de droguri poate să ceară ajutor, poate să aducă la cunoștința oricui situația sa și să se trateze cum și unde dorește, fără ca aceste împrejurări să atragă vreo consecință penală. Prin urmare este greșit să se susțină că persoanele dependente de droguri nu pot apela unde doresc pentru a fi ajutați, de teama de a nu fi sancționați.
Prin incriminarea unei fapte apreciate, de către societate ca fiind periculoasă și prin scopul pedepsei prevăzute de lege se urmărește în primul rând descurajarea populației în ansamblu să comită o astfel de faptă, populație care în majoritatea cazurilor se conformează normei, de frica sancțiunii penale, dar și a individului care comite fapta, prin aplicarea unei sancțiuni menite să contribuie la corijarea acestuia astfel încât pe viitor să se abțină de la comiterea unor astfel de fapte.
Prin urmare, raportat la aceste principii de drept penal, nu există argumente credibile care să conducă la concluzia că prin dezincriminarea acestei infracțiuni ( aflată în creștere) se va ajunge la scăderea numărului unor astfel de fapte. Ce ar putea produce o astfel de descreștere? Faptul că se vor consuma droguri oriunde ( în grupuri, la spectacole, la școală, pe stradă, pe stadion, etc ) și oricând, fără nici un risc pentru consumator? Oare astfel de conduite nu ar atrage și mai mulți tineri tentați (majoritatea celor ce se conformează legii – prevenția generală), dar care evită să consume în prezent de teama sancțiunii penale? Răspunsul este cu certitudine „pozitiv”! Dezincriminarea nu va mai împiedica tinerii curioși, care în prezent se abțin să consume droguri, știind că nu sunt vizați de nicio sancțiune.
Între infracțiunea de trafic de droguri și deținere de droguri pentru consum propriu există o strânsă legătura, determinată de conținutul lor asemănător, singura diferență fiind scopul diferit. În cazul infracțiunii de trafic acțiunile expuse în incriminare se fac în scopul punerii în circulație a drogurilor, pe când în cazul „deținerii pentru consum propriu” aceleași acțiuni se fac în scopul asigurării consumului propriu. Un consumator care deține o cantitate de droguri din care consumă și oferă unui prieten comite ambele infracțiuni. Din aceleași motive, există o strânsă legătură și între traficant și consumator. Mulți consumatori devin și traficanți mai mari sau mai mici, uneori din necesitatea de a-și asigura propriile doze. Pe cale de consecință cunoașterea consumatorilor facilitează inevitabil cunoașterea dealerilor și prinderea acestora. Ca urmare a dezincriminării infracțiunii prev. de art. 4 organele judiciare care cercetează traficul de droguri nu vor mai intra în contact nemijlocit cu consumatorii, astfel că, în mod inevitabil, în anumite cauze va fi îngreunată cercetarea traficanților. Să nu ne imaginăm că traficul de droguri se rezumă doar la situațiile, relativ rare, privind cantitățile mari de droguri. Dimpotrivă traficul de droguri se comite în cele mai variate forme, inclusiv prin vânzare/oferirea repetată de cantități mici de droguri în mod nemijlocit unui număr mai mic sau mai mare de consumatori, faptă la fel de gravă prin rezultatul său concret- distrugerea sănătății și vieții tinerilor. De asemenea traficul de droguri se prezintă sub diferite forme de gravitate, a căror dovedire presupune cunoașterea consumatorilor ( o persoană vinde unui cerc restrâns și închis de consumatori, altul vinde unui grup mai larg sau oricărui solicitant, altul oferă ocazional cu titlu gratuit la anumite petreceri, etc.).
Infracțiunea prev. de art. 4 din Legea 143/2000 este, prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege, o infracțiune ușoară și permite, în funcție de gravitatea concretă, dispunerea soluției de renunțare la urmărire penală. De altfel, așa cum rezultă din statistici, într-un număr mare de cauze de acest gen, s-a dispus renunțarea la urmărire penală, astfel că nu se poate susține că toți consumatorii sunt transformați în infractori. Dimpotrivă în acele situații în care împrejurările comiterii faptei imprimă acesteia o gravitate sporită ( consumatorul cu droguri asupra sa și sub influența acestora comite infracțiuni de violență omor, viol loviri sau alte violențe, comite infracțiuni pentru a-și procura droguri, comite infracțiuni rutiere ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă , perseverența infracțională, etc) se poate dispune trimiterea în judecată și sancționarea penală a acestuia.
De reținut că infracțiunea prev. de art. 4 din Legea 143/2000 nu sancționează doar deținerea de droguri pentru consum propriu ci și activități precum cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, de droguri de risc și mare risc pentru consum propriu, fără drept, astfel că dezincriminarea va facilita apariția unor „ activități licite” precum „ plantații”, „mici făbricuțe” și „laboratoare” despre care posesorul va susține că produc droguri doar pentru uzul său propriu și sub umbrela cărora va exploda traficul.
Traficul și consumul de droguri e un fenomen complex ce nu poate fi, dacă nu anihilat, măcar redus, doar de către organele judiciare, cărora le revine o parte din lupta cu acest flagel, respectiv represiunea penală.
Un rol important în combaterea fenomenului revine familiei, școlii, bisericii, instituțiilor publice însărcinate cu protecția copiilor și tinerilor, organizațiilor neguvernamentale care trebuie să desfășoare acțiuni conjugate și susținute de educare și informare reală cu privire la pericolul drogurilor și consecințele faptelor legate de droguri: pedepse cu închisoarea pe perioade lungi de timp și pierderea celor mai frumoși ani din viață, distrugerea sănătății lor și a altora, împiedicarea dobândirii unei anume cariere, afectarea familiei și a relațiilor de familie, cheltuieli judiciare, etc. Mulți tineri nu cunosc că traficul de droguri de risc se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și de mare risc de la 5 la 15, iar pedeapsa aplicată de cele mai multe ori e închisoarea cu executare în regim de detenție. De asemenea nu sunt suficient de informați cu privire la aceste infracțiuni și nu realizează, de exemplu, că oferirea unei cantități mici de droguri unui prieten, la o petrecere, constituie infracțiunea de trafic de droguri.
Cred că dezincriminarea acestei fapte, va facilita și consumul de droguri în rândul acelor persoane profesioniste care desfășoară activități cu risc ridicat și care în prezent își pierd cariera dacă comit o astfel de faptă. Astfel de persoane, aflate sub influența drogurilor, vor pune în pericol atât viața lor cât și a celor cu care intră în contact în virtutea atribuțiilor de serviciu.
Cele expuse mai sus reprezintă punctul personal de vedere cu privire la soluția legislativă propusă.
