Protopopii din Sălaj: cu o mână fac crucea, cu alta numără banii
Revolta credincioșilor din Sălaj a scos la iveală ceea ce se șoptea deja de multă vreme: Biserica din acest județ a devenit o afacere profitabilă, iar cei care conduc protopopiatele s-au transformat în adevărați antreprenori ai divinității.
Mese „smerite” de până la 20.000 de lei
Ce înseamnă o ședință de protopopiat? Rugăciune? Planuri pentru comunitate? Nicidecum. În Zalău și Jibou, ședința lunară se încheie mereu cu o masă luxoasă, plătită, desigur, din banii preoților și ai enoriașilor. Factura? Între 10.000 și 20.000 de lei, că doar nu era să plece cineva flămând după atâta „trudă” administrativă.
Desigur, toate acestea se fac „pentru binele bisericii”, adică din contribuțiile obligatorii ale preoților și donațiile enoriașilor. Doar că „binele” înseamnă platouri fine, vinuri alese și mese îmbelșugate – o adevărată „împărtășanie” de lux.
Dan Dregan – protopopul antreprenor
Dacă alți preoți trăiesc din salarii și donații, protopopul de Jibou, Dan Dregan, a descoperit rețeta succesului: credință și afaceri, dar nu neapărat în această ordine.
Omul nu se limitează doar la funcția de protopop, ci este și fermier de coacăze. O ocupație nobilă, dacă nu ar exista un mic detaliu: preoții sunt obligați să-i cumpere produsele.
Cum funcționează „miracolul”? Simplu: când merge în inspecții la parohii, nu pleacă fără să vândă câteva produse. Pentru că nimic nu spune „slujire” mai bine decât a forța preoții să-ți finanțeze plantația personală.
Și pentru că omul sfințește locul (și contul bancar), Dan Dregan nu se plimbă cu orice mașină. SUV-ul Hyundai electric, cumpărat pe bani buni – peste 40.000 de euro –, îl duce elegant de la o parohie la alta, ca să se asigure că afacerea merge ca pe roate.
Florian-Grigore Vid – smerenia pe patru roți, varianta Audi A6
Protopopul de Zalău, Florian-Grigore Vid, a înțeles că un slujitor al Domnului nu poate merge pe jos – dar nici cu o mașină prea modestă. Așa că și-a luat un Audi A6 de 30.000 de euro, că doar predicile despre cumpătare sună mai bine dintr-o limuzină confortabilă.
Și, evident, mașina nu a fost plătită din propriul buzunar, ci din banii luați cu japca de la preoți, printr-un sistem bine pus la punct de taxe și popriri directe din salariile lor. În timp ce preoții muncesc, plătesc și se descurcă cum pot, protopopii se asigură că au parte de tot confortul – că doar așa se „slujește” mai bine.
Dan Haiduc – Volvo „smerit” din banii preoților
Așa-zisa „mașină de serviciu” (un Volvo) n-a fost plătită din propriul buzunar, ci din taxele impuse preoților, prin aceleași metode „neortodoxe” folosite și de colegii săi. Dar de ce să explice ceva? Când preoții își văd salariile tăiate ca să-și plimbe șefii în lux, e clar: smerenia e doar pentru alții.
Taxele: cum sunt transformați preoții în sponsori oficiali ai luxului bisericesc
Printre cele mai „binecuvântate” taxe regăsite în toate cele 3 protopopiate se numără:
•Taxa protopopiatului – un tribut obligatoriu pe care fiecare preot trebuie să-l plătească, pentru „buna funcționare” a protopopiatului. Funcționează bine, însă doar pentru unii.
•Grupurile de aprobare – structuri create în protopopiate pentru a valida formal hotărârile luate de protopopi.
• Taxa eparhială – o sumă trimisă episcopiei, fără vreo explicație clară. Unde ajung acești bani? Probabil în același loc unde dispar toate „contribuțiile benevole”.
•Taxa de protocol – cea mai interesantă dintre toate. Oficial, este o taxă lunară pentru „protocolul episcopului” în vizitele sale pastorale. Tradus pe înțelesul tuturor: preoții din județ plăteau combustibilul și consumul mașinii fostului episcop Petroniu. Că doar nu era să bage din banii lui, nu?
•Taxa pentru cărțile episcopului – Fostul episcop Petroniu avea „grijă” ca fiecare parohie să cumpere obligatoriu cărțile scrise de el, iar prețurile nu erau deloc simbolice. Uneori, aceste sume ajungeau și la 100.000 de lei per parohie, așa cum s-a plâns unul dintre credincioșii din Jibou.
• Discul de Paști – o altă „binecuvântare” financiară marca Petroniu. O „donație” obligatorie impusă parohiilor către episcopie , ca nu cumva banii să rămână unde au fost strânși.
Și ca tabloul să fie complet, nu uităm nici de salariile fictive. Într-o schemă demnă de un film prost, au fost reangajați preoți de peste 70 de ani, nu pentru a sluji, ci pentru a menține posturile active și a direcționa salariile direct către episcopie.
Biserica în Sălaj: un loc al credinței sau un business de succes?
În timp ce oamenii își duc crucea de zi cu zi, conducerea bisericească din Zalău, Jibou și Șimleu Silvaniei pare să-și fi găsit propria cale spre prosperitate. O cale care nu trece prin smerenie, ci prin buzunarele celor care cred cu adevărat.
Super.
Mai dați bani la popi
Oameni buni nui prost cine.cere ci cel care da omul cel sărac crezând ca popa i iartă păcatele păcat suntem în mileniul 3 treziți-vă nu popa iartă păcatele ci numai dzeu popa poate cu rugăciuni.sa mijlocașul între om și dzeu rugați-vă deci lui dzeu și el va va ierta prin Iisus Hristos amin!
Iată cine sint urmașii lui Isus!asa înțeleg unii calea spre mântuire!când se va termina toată mascarada asta mizerabila?
Ceea ce spuneți nu este o noutate , este o regula .
Toți formează o haită în tara asta .
Când ajung la putere nu o mai lasă ,așa este și în biserică , o iau pe persoana fizica .
Vai de credința noastră,de aceea nu mai avansăm în țara aceasta, corupția în tot ce suflă și mișcă.
Despre popime ? personal evit să mă pronunț…dar despre taxa de pază în unele comune -și sate din judèț este de făcut o analiză…este corectă această taxă…? Acum avem camere de înregistrare, case la margini de pădure…cine și pe cine păzesc acei paznici…?