Senatorul Fodoca despre bursele sociale: „Nu tăiem banii copiilor vulnerabili. Trebuie să schimbăm sistemul care îi ține în vulnerabilitate”

Senatorul sălăjean Fodoca Liviu susține într-o postare pe pagina oficială de Facebook că sărăcia nu intră în vacanță, dar sistemul de protecție socială din România pare blocat într-un concediu permanent al soluțiilor reale.

Peste 840.000 de elevi români depind astăzi de bursele sociale, o cifră alarmantă care ascunde o realitate dureroasă: statul s-a transformat într-un simplu casier. Senatorul Fodoca atrage atenția că în loc să vindece cauzele vulnerabilității, sistemul actual tratează doar simptomele, oferind ajutoare financiare pasive în locul unor măsuri concrete de integrare prin muncă și educație pentru familiile aflate în impas.

---

„MAI MULTĂ IMPLICARE.
MAI PUȚINI ASISTAȚI SOCIALI.
MAI MULTĂ PROSPERITATE.
MAI PUȚINI COPII VULNERABILI.
MAI MULȚI COPII FERICIȚI.

Am cerut părerea unui profesor despre bursele sociale și despre ce înseamnă pentru copii o eventuală tăiere a lor în vacanțe. Răspunsul este simplu: sărăcia nu intră în vacanță. Nevoile copilului nu dispar odată cu școala.

Dar cred că trebuie să ne uităm și la problema mai mare.

De ce avem peste 840.000 de elevi care primesc bursă socială?

Dacă atât de mulți copii au nevoie de ajutor, avem o problemă socială serioasă. Bursa trebuie să rămână pentru cei care au cu adevărat nevoie de ea. Dar bursa nu poate fi singura soluție.

Un copil în dificultate nu are nevoie doar de 300 de lei. Poate avea nevoie de un asistent social, de un consilier, de ajutor la școală și, uneori, de sprijin pentru întreaga familie.

Aici cred că statul a greșit ani la rând: ne-am obișnuit să dăm ajutoare, dar prea puțin ne-am preocupat să-i ajutăm pe oameni să nu mai aibă nevoie de ele.

Când statul îi oferă unui părinte doar un ajutor social, dar nu îi oferă și șansa de a găsi un loc de muncă, de a învăța o meserie și de a-și crește veniturile, nu rezolvă problema. Doar o amână.

Așa ajungem la un sistem în care dependența de ajutorul statului poate deveni permanentă și transmisă de la o generație la alta.

Nu trebuie să blamăm omul care are nevoie de ajutor. Trebuie să schimbăm sistemul care îl ține dependent de ajutor.

Școala, asistența socială și autoritățile locale trebuie să lucreze împreună.

Ce trebuie să facem?

– Păstrăm bursa pentru copiii care au nevoie de ea.
– Verificăm mai bine cine are nevoie și actualizăm criteriile.
– Aducem mai multă asistență socială în jurul școlii.
– Identificăm din timp copiii și familiile aflate în dificultate.
– Îi ajutăm pe părinți să muncească, să învețe o meserie și să devină independenți.
– Măsurăm rezultatul: câte familii ies din această situație, nu doar câți bani dăm.

Pentru că scopul nu poate fi să avem în fiecare an sute de mii de familii care depind de ajutorul statului.

Scopul trebuie să fie ca, peste 5 sau 10 ani, să avem mai puțini copii care au nevoie de bursă socială.

De aceea, întrebarea nu este doar „cât ne costă?”

Întrebarea este:

„De ce avem peste 840.000 de copii care au nevoie de acest ajutor și ce facem pentru ca numărul lor să scadă?”

Ca senator, cred că soluția este simplă: nu tăiem banii copilului vulnerabil. Schimbăm sistemul care îi ține pe copii și familiile lor în vulnerabilitate.

Mai puține ajutoare date fără un plan.
Mai multă muncă, educație și integrare.

Un stat responsabil nu trebuie să producă asistați. Trebuie să producă oameni care pot sta pe propriile picioare.

Senator Fodoca Liviu-Iulian