După ce o consilieră a ministrul MAI, Marcel Vela, a fost decorată pentru activitate deosebită, sfidând orice bun simț, ziarele centrale au mediatizat masiv această informație. Reacțiile au fost în cea mai mare parte negative la adresa Guvernului PNL și la adresa ministrului Vela, astfel că sindicatele din Poliția Română se simt marginalizați și pregătesc o „răscoală” pentru a îndrepta lucrurile. O răscoală fără furci și topoare, ci o răscoală în cabina de vot în ziua de Duminică, 6 Decembrie, când polițiștii sunt chemați să schimbe aceste mentalități nocive pentru societate în general.
Comunicatul integral publicat pe Facebook de unul dintre cele mai importante sindicate din Poliția Română:
„Poliția Română, fieful pupincuriștilor, lingăilor, proștilor, analfabeților, încrezuților, oportuniștilor, grandomanilor și a bolnavilor mintali!
Justificat vorbesc când spun că oamenii cinstiți, corecți, muncitori, profeșioniști sunt marginalizați și ajung bătaia de joc a șefilor „aripioară” cum le ziceam cândva, adică acei șefi lipsiți de curaj care și-au pus absorbantele invers și au rămas lipiți de fotoliile funcțiilor bănoase!
Da, în Poliția Română soarta polițiștilor este în mâinile unor șefi „zidiți” în funcții de zeci de ani!
Managementul de calitate n-a fost niciodată un criteriu de selectare și numire, doar unghiul cervical de 90 de grade, inima rece, nepăsarea, imbecilitatea, sugincurismul politic și schelăitul erotic au fost și sunt singurele calități de selecționare pentru un procent de 80 % dintre șefii și șefuții din instituție!
Am citit și eu că o doamnă secretară de maniVelă politică a încercat să clarifice situația controversată în care a fost introdusă involuntar de către ministrul de interne! Penibil… chiar teribil de frustrant pentru restul de 20% care sunt acei polițiști ce țin în spate toată Poliția Română!
Mi-am zis să nu reacționez pentru că vor urla isteric restul procentului de mucegai polițienesc, dacă-i pot spune așa!
Apoi m-am gândit că nici să tac nu-i bine pentru că vorbitul liber a devenit o datorie pentru țară în Decembrie ’89!
Cum ziceam, în 27 de ani de meserie, rare, foarte rare au fost cazurile, de care să aud eu, când un polițist a fost avansat, premiat, răsplatit pentru merite deosebite.
Vedeam lângă mine tot felul de bețivani, cafengii, lipitori dorsale, purtătoare de fusțițe scurte și sfârcuri întărite care erau răsplătiți cu bani și funcții pentru orice alt serviciu decât cel polițienesc și pe bună dreptate mă înfuriam și-mi clocoteam sângele și mintea la foc mic!
Nu-i o laudă, e doar o reacție la povestea secretarei medaliate!
Într-o noapte friguroasă un apel 112 ne trimite pe malul unui râu în care un bătrânel căzuse.
L-am găsit lângă mal, vânăt din cauza temperaturiu scăzute, în apă până la gât. Cei care ne-au anunțat, doi paznici, au legat o sfoară de un copac și încerau să-l determine pe bătrân să se prindă de ea. I-am întrebat de ce nu au intrat în apă și mi-au spus că au copii acasă. Hmm, te implici, suni la 112 dar te uiți cum moare un om! În fine, fiecare cu alegerile lui! Eu n-am stat pe gânduri prea mult, m-am dezbracat de haină, am scos pistolul și actele din buzunare, le-am dat în grija celor doi și m-am lăsat alunecând lângă bătrân, în spatele lui. M-am oprit în ceva și mi-am dat seama că bătrânul nimerise pe o cioată altfel era luat de ape! Am încercat să-l ridic dar n-am reușit pentru că era îmbrăcat cu o haină cu dos din blană de oaie care se îmbibase cu apa. L-am legat cu sfoara întinsă de paznici și împreună am reușit să-l scoatem pe mal! L-am ridicat pe sus și ne-am îndreptat către autospeciala de poliție care se afla la 200, 300de metri, în pădure! Între timp au ajuns pompierii și un echipaj medical care l-au preluat pe bătrân. Era bine, vorbea cu noi!
Unde vreau să ajung cu povestea asta?
Aici intervine partea cea mai murdară, dacă îi pot spune așa. Șeful meu nemijlocit venise și el în zonă fiind într-o activitate de control a patrulelor de siguranță.
Primele lui cuvinte când m-a văzut plin de noroi și ud leoarcă au fost: SĂ-MI BAG P… IOANE!
Alte vorbe din gura vreunui șef n-am auzit!
Eu nu meritam să fiu lăudat pentru că eram gigicontra și aveam gura prea slobodă.
Dispoziția lui a fost să merg acasă să mă schimb și să continui patrularea!
A trecut timpul, o lună, două, trei, așteptam și eu să fiu chemat la covorul roșu, să primesc măcar niște laude, dacă nu vreun premiu.
Nimic! Îmi ziceam în sinea mea, lasă Ioane, tre să fii tu bucuros și mulțumit sufletește dar gândul că unul dintre colegii mei lua patru premii pe an din care două le împărțea cu șefii nu-mi dădea pace deloc!
Așa că mi-am luat inima în dinți și m-am dus la șeful de birou, care nu era om rău, doar slugă supusă și l-am întrebat dacă iau vreun premiu! A belit ochii la mine pe sub ochelari, și-atât! M-am resemnat și mi-am văzut de treaba mea! Un alt șef abonat la salarii de excelență mi-a zis că modestia trebuie să ne caracterizeze și că datoria noastră este să salvăm vieți. Avea dreptate, a noastră să salvăm vieți, a lui să huzurească pe meritele fraierilor!
Târziu, după multe luni în care le-am mâncat creierii cu vorbe și critici acide am fost premiat. Mi-am cumparat o pereche de adidași.
Asta-i ierarhia motivării în Poliția Română și prea curând n-o să se schimbe!
N-aș vrea ca vorbele mele să aibă alt sens decât cel al unui exemplu din miile de nedreptăți pe care le trăiesc polițiștii!
În ultima perioadă, voit politic, Poliția Română a suferit mari transformări! Din păcate nu înspre bine!
Exemplul miniștrilor și al celor din conducerea IGPR-ului care au adoptat un comportament grandomanic este preluat de marea majoritate a șefilor, care se cred proprietari de sclavi, care bagă mâna și „ciordesc” din fondurile de premiere, care deprofesionalizează voluntar corpul polițienesc la comandă politică!
Ce rămâne de făcut?
Doar o RĂSCOALĂ mai poate schimba ceva, o răscoală a polițiștilor, fără furci și topoare, știm noi cu ce!
Începem de mâine, cu ștampila!”, a transmis Cănărău Ioan, vicepreședinte.
Sursa: Facebook – Sindicatul Europol