A decedat profesorul Cosma Gavril din Românași
O lacrimă pentru domnul profesor…. Când scriu aceste rânduri lacrimile îmi brăzdează obrazul. Sunt lacrimi de tristețe pentru cel care a fost nu doar un mentor ci unul dintre cei mai buni prieteni, profesorul Cosma Gavril. Se spune că în preajma marilor praznice Dumnezeu deschide cerurile pentru a chema la el oamenii buni. Și într-adevăr domnul profesor a fost un om cu adevărat minunat din toate punctele de vedere. As putea spune atâtea despre dânsul încât nu ar ajunge paginile unei cărți și poate candva, daca timpul va avea răbdare, am sa o fac. In ultimele doua decenii ne-am intersectat foarte mult și mi-a povestit atâtea… Iubea atât de mult locurile natale, încât nu cred că trecea o zi sa nu le viziteze. De multe ori l-am însoțit sau ne-am intersectat pe meleagurile natale despre care vorbea atât de frumos și era atât de mândru că s-a născut în Romita un tărâm binecuvantat de Dumnezeu, cum spunea dansul. Povestea cu atâta patos despre locurile natale și atât de detaliat încât îți dădea impresia că trăiești alături de dânsul evenimente respective. Despre fiecare loc avea o poveste aparte. In calitate de dascăl, director de școală, metodist, consilier local domnul profesor a fost prezent în toate problemele importante ale comunității pe care le dorea rezolvate și nu se lasă până nu o făcea. Avea o ambiție extraordinară și un talent managerial demn de invidiat. Așa se face că datorită dansului comunitatea din Românași se putea mândri cu multe realizări care i se datorează, printre care aș aminti cea mai frumoasă și dotată școală din mediul rural și nu numai, podul de la Romita, pădurea satului Romita, Asociația Silvica Romita, conducta de apa, numeroasele evenimente culturale, viața bisericească etc. Cu domnul profesor puteam discuta orice și orele treceau de parcă ar fi fost minute. Niciodată nu l-am văzut supărat, de munte ori i-am adus și critici, dar niciodată nu se supăra și îmi răspundea cu un zâmbet. Întotdeauna îmi amintea că noi dascălii avem o misiune aparte care nu se rezuma doar la clasa și trebuie să ne implicăm activ în comunitate. Și apropo de dascăli ii placea se se mândrească cu foștii elevi, dar mai ales cu cei care au devenit istorici. De fiecare dată când îi amintea fata i se umplea de bucurie. Cum sa nu iubești astfel de oameni, cum sa nu deplângi trecerea lor. Nu cred că exagerez daca afirm că domnul profesor a fost asemenea unui luceafăr in constelația comunei, iar de acum va lumina veșnic pentru întreaga comunitate pe care a iubito atât de mult. Dar, vorba lui Rebreanu, un om se stinge altul ii ia locul. Peste zvârcolirile vieții vremea trece nepăsătoare ștergând toate urmele de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat… Eu vreau să cred că pentru cei care l-au cunoscut, iubit și admirat amintirile vor rămâne nemuritoare.
Drum lin spre Impărăția lui Dumnezeu domnule profesor! Va iubesc!
Prof. dr. Marius Borzan
Ceremonia de înmormântare va avea loc, miercuri, ora 12.30 la capela mortuară din Românași.
