Episcopul Sălajului, PS Petroniu a participat la hramul Mănăstirii Voivodeni.
Sâmbătă, 6 august 2022, cu prilejul hramului Mănăstirii Voivodeni, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoţi şi arhidiaconi, între care s-au numărat și Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacuviosul Părinte Arhim. Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Arhid. Ionică Torcoș, secretarul eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Septimiu Gudea, contabilul Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Grigore Vid, protopopul Zalăului. La slujbă, au participat numeroşi credincioşi, care, an de an, vin la sfânta mănăstire pentru a se ruga într-un singur cuget lui Dumnezeu și, desigur, pentru a fi părtaşi la bucuria obştii mănăstirii în ziua hramului.
La eveniment au participat primarul comunei Dragu, Angelica Lazăr și subprefectul Florin Florian.
În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon pe teologul Paul-Tudor Turc, urmând ca acesta să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Dobrin, din Protopopiatul Zalău.
La finalul slujbei, Preasfinţitul Părinte Petroniu l-a instalat pe Preacuviosul Părinte Protos. Acachie Irimiea în demnitatea de stareț al Mănăstirii „Schimbarea la Față a Domnului” din localitatea Voivodeni.
În continuare, Preacuvioșia Sa a adresat Preasfinţiei Sale un cuvânt de mulțumire pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură, precum și un gând de început în noua ascultare încredințată, în care Domnul să rânduiască toate cele de folos spre mântuire pelerinilor care vor vizita și se vor ruga în această mănăstire. De asemenea, Preacuviosul Părinte stareț i-a oferit Preasfinţitului Părinte Petroniu o bederniță.
Mănăstirea Voivodeni este aşezată la marginea satului cu acelaşi nume, situat la graniţa judeţului Sălaj cu judeţul Cluj. Satul Voivodeni a fost atestat documentar în urmă cu aproape 700 de ani, odată cu atestarea documentară a localității pomenindu-se despre aşezarea unui eremit în hotarele acestui sat. Locul în care s-a nevoit acesta nu a fost uitat, el numindu-se Râmeţ. Aici, în Râmeţ, tradiţia locului spune că ar fi funcţionat un schit, iar după ce acesta s-a desfiinţat, aici s-ar fi stabilit vatra satului.
Pornind de la aceste tradiţii locale, cosemnate în toponimia locurilor, în anul 2000, s-a luat iniţiativa ridicării unei mănăstiri.